Căutarea unei virgine

Citiţi un fragment din această carte.



Complexul lui Di - Di fiind un judecător bătrîn şi corupt din China contemporană - se dovedeşte o adevărată odisee cu final mereu amînat şi dramatic efect de fata morgana.

Poveste de dragoste cu accente crude şi lucide despre o lume exotică şi inaccesibilă, romanul scriitorului chinez Dai Sijie aduce sub ochii cititorilor o tulburătoare panoramă asupra moravurilor, obiceiurilor şi avatarurilor realităţii chineze contemporane.

Un bestseller despre păţaniile tragi-comice ale unui psihanalist chinez în încercările sale don quijoteşti eroice şi absurde de a-şi salva iubita din tinereţe, aflată în închisoare, prin "ofranda" unei virgine puse la dispoziţia unui judecător.



Virginitatea, puritatea, candoarea, frăgezimea şi delicateţea mugurului în pragului înfloririi... Cine nu le-a cunoscut şi cine nu şi le doreşte?

Să intri pe tarîmul magic al viselor, să interpretezi lumea care îţi populează somnul şi să-ţi psihanalizezi fiecare dorinţă... Cine dintre noi nu trăieşte sau nu aspiră la astfel de momente introspective fericite?

Şpăgi, atrocităţi, sărăcie extremă, corupţie la nivel înalt, cenzură, exotisme, rafinamentul cumplit al cruzimii în gesturile curente şi în arta culinară, detenţii pe viaţă, condamnări la moarte şi execuţii ale trăgătorilor de elită, mirosuri grele şi parfumuri suave... Totul made in China.

Şi astfel, rînd după rînd, poţi citi fără să ai răgazul să-ţi dai seama cînd ai ajuns la sfîrşitul poveştii şi la concluzia dătătoare de speranţe a personajului principal al romanului, Muo. Licenţiat în psihanaliză şi discipol al lui Freud, acesta se întoarce în China după 10 ani de studiu la Paris, pentru a obţine reducerea pedepsei iubitei sale - Muntele de Foc al Lunii de Demult - vinovată de a fi furnizat presei occidentale fotografii cu torturile practicate de poliţiştii chinezi. Concluzia de care pomeneam: "Soarta a vrut ca Judecătorul Di să-i dea o mînă de ajutor, să-l împingă să progreseze, să se apropie de vechile lui vise, să şi le împlinească în plan concret, alăturîndu-se astfel, aşa cum dorea Mao, romantismului revoluţionar şi realismului proletar. E nemăsurat salt înainte! Cu comuniştii faci întotdeauna salturi mari, dar de data asta, în sfîrşit, chiar era un salt înainte. Dacă Judecătorul Di n-ar fi căutat o fecioară, Muo ar fi rămas, probabil, virgin, şi şi-ar fi petrecut viaţa masturbîndu-se intelectual cu traduceri franţuzeşti din psihanaliză. Şi iată-l acum îndrăgostit de patru femei foarte reale, admirabile toate."

Virginitatea, Freud şi corupţia sînt cele trei coordonate în care se înscriu tribulaţiile personajelor din romanul Complexul lui Di. Virgini şi virgine care-şi pierd unul după altul inocenţa, complicînd astfel acţiunea şi amînînd finalul, în împrejurări inedite, la graniţa dintre grotesc şi tragic, eroii romanului sînt angrenaţi în situaţii palpitante şi insolite care fac deliciul şi totodată oroarea cititorului.

Cu gîndul la iubita sa din închisoare şi excitat de o tînără pasageră în trenul care-l duce în China, virginul discipol al lui Freud suferă ruşinea unei erecţii neprevăzute şi a furtului geamantanului în timp ce "vede cu stupefacţie că piciorul pe care-l mîngîie necontenit, obiectul umilinţei sale, nu este altceva decît coada măturii abandonate în întuneric". Cei zece mii de dolari pregătiţi ca şpagă sub formă de scrisoare de recomandare îi sînt refuzaţi de Judecătorul Di, pentru care plăcerea monstruoasă de a-i executa personal pe cei care îi condamnă la moarte nu poate fi egalată decît de satisfacerea bărbăţiei, întărirea "vîrtutei". "Tot ce-ţi cere e o fată mare cu care să se culce. O fată care nu şi-a pierdut încă virginitatea, a cărei pepenoaice n-a fost despicată..."

Ajutorul său cel mai important, Îmbălsămătoarea, o veche prietenă, "văduvă şi virgină", se îndrăgosteşte de Muo, cei doi reuşind performanţa, la capătul unei nopţi de coşmar, de a-şi pierde virginitatea la patruzeci de ani şi de a mai rata, o dată în plus, afacerea. Căci a găsi o fecioară în China anului 2000 pare a fi atît o iluzie demnă de un întreg roman, cît şi un excelent pretext narativ.

Amatorii de psihanaliză se vor delecta la rîndul lor citind romanul scriitorului chinez. Într-o ţară în care Freud este prohibit, interpretarea tuturor viselor la fiecare pagină este generatorul unor noi şi noi poveşti, scăldate în sublim şi macabru ori aureolate de un fior metafizic. "Ce minunată e psihanaliza!", îşi spune exegetul chinez al lui Freud, căutînd fecioara în tîrgul de femei de serviciu şi ascultînd sute de vise povestite. Va eşua şi în acest plan, în final pentru că "Nimeni nu poate înţelege pe deplin un vis. Nici măcar Freud".

În plus, peste toate istoriile şi grozăviile din roman pluteşte un aer din China, dintr-o realitate necunoscută Occidentului cu alte reguli, coduri şi mirosuri, cu un întreg arsenal de practici, filosofii de viaţă şi de moarte şi cu mîncăruri prea grase care fac şi saţiul cititorului în faţa unui final deschis, ca o invitaţie de interpretare. A unei realităţi atît de departe de vis.

 Sfatul meu către cititoarea Cosmo:

Nu dispreţui virginitatea, chiar dacă e la modă o astfel de atitudine: e o floare rară şi trecătoare. Ca visul.

Ai grijă cui îţi povesteşti visele. Ar fi mai util, poate, să le pui pe hîrtie, la fel ca în romanul Complexul lui Di. Poţi şi tu să devii astfel scriitoare.


(Cronică preluată din Revista Cosmopolitan, ianuarie-februarie 2005)