28.06.2005


Rien, cette écume, vierge vers
À ne désigner que la coupe;
Telle loin se noie une troupe
De sirènes mainte à l'envers.


Nous naviguons, ô mes divers
Amis, moi déjà sur la poupe
Vous l'avant fastueux qui coupe
Le flot de foudres et d'hivers ;


Une ivresse belle m'engage
Sans craindre même son tangage
De porter debout ce salut


Solitude, récif, étoile
À n'importe ce qui valut
Le blanc souci de notre toile.



Nimic, doar spuma, vers neprihănit
Ce nu arată decît cupa;
Tot astfel se îneacă trupa
De sirene întoarsă către infinit.


Pe ape sîntem, o, ai mei complici,
Eu, încă de pe-acum la pupă
Voi, la prora falnică ce surpă
Valul de fulgere şi de ierni aici;


O tainică beţie mă împinge
Căci legănarea teama nu atinge
Să-nalţ în vînt această salutare


Însingurare, stînci ori astre
Spre tot ce dat-a odată ascultare
Tumultului cărunt al pînzei noastre.






_______________


Stéphane Mallarmé (1842-1898), « Salut » - Poem redactat în ianuarie 1893, sub titlul « Toast » şi publicat în numărul din 15 februarie 1893 al revistei La Plume; plasat, apoi, sub un nou titlu, la începutul volumului Poésies, pe care editorul Deman îl va publica în 1899.


Notă şi traducere din limba franceză de Luiza Palanciuc.

1 comentariu

  • Salut (traducere de Madalin Rosioru)
    madalinrosioru [membru], 25.10.2007, 10:27

    Nimic, aceasta spuma, vers
    Virgin, numindu-ne doar cupa
    Precum in larg se-neaca trupa
    Sirenelor plutind invers.

    Noi navigam, o grup divers
    De-amici, eu ramanand la pupa
    Ce salta fastuos pe crupa
    De val prin ierni sub cer advers.

    Si nu mă tem de legănarea
    Dulcei betii prin care marea
    Ma-ndeamnă astfel să salut

    Singuratati, recifuri, astre -
    Acelea-n care s-a zbatut
    Nesomnul alb al panzei noastre.

Publicitate

Sus