Intro
În perioada 12 - 30 aprilie 2021, atelierele de autocunoaştere prin scris Eu x 3 (Poveste. Monolog. Scenariu) au fost organizate simultan în trei licee bucureştene: Liceul Teoretic "Ştefan Odobleja", Liceul Teoretic Bulgar "Hristo Botev" şi Liceul Teoretic Atlas.
Un grup de 30 de elevi din clasele a IX-a, a X-a şi a XI-a au putut să abordeze trei tipuri distincte de scriere:
Scrierea creativă (creative writing)
Scrierea dramatică
Scenaristică
Adolescenţii au putut să experimenteze, atât prin teorie, cât şi prin lucru practic, modul în care cuvântul scris poate genera forme diverse de conţinut - fie el literatură, monolog şi scenariu de film.
Eu x 3 a propus abordarea scrisului din trei perspective diferite, plecând, însă, de la un numitor comun: autorul. Tinerii au fost încurajaţi să descopere şi să exploreze propriile trăiri, gânduri, experienţe pe care, mai apoi, le-au transpus pe hârtie, în formele caracteristice fiecărui tip de scriitură în parte.
LiterNet.ro găzduieşte o selecţie de texte din portofoliul rezultat al fiecărui tânăr participant la ateliere.
Cosmina Beloiu (18 ani)
Autobiografia în 50 de cuvinte şi o minciună
Eu sunt Cosmina Beloiu, mă găsesc ca fiind o persoană cu o gândire extravagantă şi un simţ critic foarte dezvoltat, caracteristici care îmi sunt foarte utile în politică, domeniul meu principal de interes. Adesea mă găsesc pierzându-mi simţul realităţii, deci mă pot considera o persoană cu capul în nori. Mă socotesc ca fiind suma tuturor experienţelor pe care le-am trăit şi a tuturor oamenilor pe care i-am întâlnit.
Mi-e frică
Am 18 ani şi îmi este frică de eşec. Îmi este frică se eşuez zi de zi, indiferent de situaţie şi domeniu. Îmi este frică să eşuez când încerc ceva nou, când dau un test, când organizez un eveniment, când fac un proiect. Când mă gândesc la viitor, mă simt nesigură, frica aceasta intensificându-se, ajungând la cote maxime, simţindu-mă anxioasă, neştiind încotro s-o apuc. Este ca şi cum aş fi prinsă într-o pădure întunecată, necunoscând cum să ies din ea, totodată neştiind cum am ajuns acolo, în mijlocul pustietăţii.
Mă revolt
Să văd pe cineva care defavorizează oamenii pe criterii rasiale mă irită teribil. Am văzut asta o dată la şcoală, când învăţătoarea noastră a jignit o colegă atunci când nu şi-a făcut tema. Chiar din clipa aia mi-am dat seama că ceva este greşit în cuvintele pe care ea le-a spus, cuvinte jignitoare referitoare la etnia sa, dar atunci nu puteam cuprinde în totalitate anvergura spuselor ei. M-am simţit neputincioasă în faţa doamnei învăţătoare, mică şi incapabilă de a face dreptate. A fost un sentiment oribil pe care nu îl voi uita niciodată.