Scrisoare pentru mine / Super-puterea / Față în față. Eu și Coronavirus / Domnișoara Jessie

În perioada 18 octombrie - 5 noiembrie 2021, atelierele de autocunoaștere prin scris Ori Trei (Poveste. Monolog. Scenariu) au fost organizate simultan în trei școli bucureștene: Școala Generală 59, Școala Generală 307 și Școala Generală 311.

Un grup de 30 de elevi din clasele a VI-a și a VII-a au putut să abordeze trei tipuri distincte de scriere:
Scrierea creativă (creative writing)
Scrierea dramatică
Scenaristică

Copiii au putut să experimenteze, atât prin teorie, cât și prin lucru practic, modul în care cuvântul scris poate genera forme diverse de conținut - fie el literatură, monolog și scenariu de film.

Ori Trei a propus abordarea scrisului din trei perspective diferite, plecând, însă, de la un numitor comun: autorul. Tinerii autori au fost încurajați să descopere și să exploreze propriile trăiri, gânduri, experiențe pe care, mai apoi, le-au transpus pe hârtie, în formele caracteristice fiecărui tip de scriitură în parte.

LiterNet.ro găzduiește o selecție de texte din portofoliul rezultat al fiecărui copil participant la ateliere.

Bună, sunt Costi. Am 13 ani și îmi place să citesc cărți de aventură și fantezie. Îmi place să compun și să transfer pe hârtie tot ce am în minte. Iubesc animalele (am doi peruși, 2 câini și un hamster) și îmi place să joc tenis de masă. În privința școlii, îmi plac româna și limbile străine.


Dragă Costi la 6 ani,

Știu că ți-e frică de întuneric. Știu că auzi pași imediat după ce lumina e stinsă. Știu că monștrii cu 5 ochi te spionează și vreau să îți spun că te înțeleg, însă toate astea sunt în imaginația ta. Ai încredere în tine. Apropie-te de pericol cu o lanternă și după ce vei vedea că nimic nu era ce a fost, nu te vei mai simți încolțit. Întunericul este neplăcut, îmi dau seama. Nici mie nu îmi place atunci când avem pană de curent, nimănui nu cred că îi place, oricum, sau când cineva îmi stinge lumina, drept farsă, pentru că, cum am mai spus, atunci când nu ai nici pic de lumină, ai o senzație neplăcută. Ei bine, probabil vrei să îți învingi această teamă. CUM? Nu e greu, dar trebuie să ai bunăvoință. La început ar fi bine să ai puțină lumină în cameră. Îți poți aprinde veioza. Poți să stai cu televizorul aprins până adormi și să te uiți la ceva relaxant, la ceva ce îți place: desene animate, emisiuni pentru copii sau orice altceva. Poți dormi cu cineva dacă te ajută. Atunci când ești cu cineva, frica va începe să fugă de lângă tine, dar după ce te obișnuiești cu întunericul, nu mai trebuie să stai cu cineva în cameră. E foarte important și să nu te gândești la lucruri negative, pentru că nu te ajută, din contră. Sper că vei privi cu alți ochi noaptea, pentru că, mai știu și că seara îți provoacă un disconfort, dar asta e o altă poveste. Adu-ți aminte ce am spus mai sus și vei vedea că vei fi mult mai bine. Mai am un singur lucru pe care vreau să ți-l spun. Că tot am vorbit de desene animate, haide să vorbim de Ștrumfi. Desenul tău favorit. Crezi că ei nu sunt speriați de Gargamel? Crezi că nu le e frică că satul lor minuscul va fi găsit de el? Te asigur eu că da, doar că au învățat să îl evite și lucrând împreună, câștigă. Ghidează-te după acest model. Confruntă întunericul așa cum și Ștrumfii îl confruntă pe Gargamel. Cu exemplul ăsta, sigur vei înțelege totul.

Pe altă dată, Costi de 13 ani


E dimineață. Deschid ochii, mă uit la ceas. E ora 9. Mă dau jos din pat și realizez că am visat o super-putere care va prinde viață când mă voi trezi. Nu bag de seamă pentru că sunt vise. Imaginația poate zburda departe, departe... Totuși, m-am culcat destul de târziu, aș mai vrea să dorm, măcar 10 minute, însă mai bine m-aș da jos din pat. Stai, ce e cu această lumină orbitoare care nu îmi dă pace? Încerc să îmi acopăr ochii cu telefonul și realizez că s-a oprit timpul... Zbor din pat, ies din cameră și alerg în bucătărie, unde familia mea gătea și toată lumea ajuta, iar treaba mergea de zori, însă asta pentru că era sâmbătă. Acum, nimeni nu se mai mișcă, nu scot nici un sunet, sunt stană de piatră. Omleta de pe aragaz era aproape arsă, dar cred că mai e comestibilă. Opresc ochiul aragazului și o pun pe dulap, apoi îi inspectez, dar nu înțeleg nimic. Oare asta să fie super-puterea pe care am visat-o? DA! Asta este. Acum totul capătă culoare. Pornesc spre bibliotecă cu gândul de a citi ceva cât mai interesant, pentru că asta este starea mea din prezent. Sunt interesat și preocupat de ce mi se întâmplă. Ajung acolo, am surpriza de a afla că ceea ce îmi doresc eu să citesc trebuie să respecte o condiție: trebuie să am peste 16 ani să o pot citi... Asta nu se poate termina aici. Îmi doresc să citesc cartea asta, nu o pot pune la loc și să mă prefac că nimic nu s-a întâmplat. Apoi deodată, cineva mă întreabă de ce îmi lucesc ochii atât de tare. Ezit să îi răspund... După câteva secunde, mă uit în jur. Super-puterea mea intră în acțiune. Am avut dreptate! Mă uit în jur și îmi dau seama că toată lumea încremenește, așa se manifestă această putere! Atunci când sunt nemulțumit/nefericit/nervos din cauza unui anumit lucru, puterea mea se activează. Apuc să o răsfoiesc câteva ore bune și îmi fac o părere generală despre carte, care este despre super-puteri, bineînțeles. Pun cartea la locul ei, și tiptil, tiptil, părăsesc biblioteca, nu înainte de a mă uita în urma mea pentru a vedea ce se întâmplă. Și mare mi-a fost mirarea să văd că toată lumea își revine la normal. Dacă ar fi să renunț la super-puterea mea, aș renunța doar pentru câteva ore, fiindcă ziua de azi mi-a demonstrat cât de utilă poate fi această nouă putere pe care am descoperit-o. Ajung înapoi acasă. Nu sunt obosit. Mă simt uimitor. Simt că am un avantaj în fața oricărei situații care mă va salva oricând îi solicit ajutorul. Deschid ușa și intru în casă. Îmi găsesc familia mișcându-se, vorbind, de parcă nimic nu s-a întâmplat. Sunt bucuros că am descoperit ceva incredibil astăzi, că această putere are un efect temporar și că va fi un prieten de nădejde în problemele pe care cu siguranță le voi mai întâmpina.


Ei bine, nu am fost și nici nu sunt cel mai mare fan al tău și nu pot spune că am visat să te cunosc vreodată, pentru că nu ești un prea bun prieten pe care să te bazezi la nevoie. Aa, și, te rog, te poți îndepărta puțin? Doar așa...

Toată lumea te știe și în același timp nimeni nu vrea să audă de tine. Ai devenit cel mai popular personaj din toate timpurile, însă asta nu e o laudă!

Îmi dau seama că ești exclus, singur, trist... dar ai distrus atât de multe lucruri, încât nici nu îți poți imagina... Mi-am pierdut copilăria, ai distrus familii, ai produs panică peste tot, restricții, stres, griji sunt doar câteva... Lista ar mai putea continua. Înțelegi?

De un an și jumătate am trecut prin atâtea schimbări... și asta din cauza ta. Tu nu te-ai pus niciodată în locul nostru? Nu te-ai gândit niciodată cum ne simțim noi?

La început eram foarte speriat, pentru că nu știam cum va arăta viitorul, ce se va întâmpla... La scurt timp s-au închis școlile, am intrat online. Era ceva nou și ceva complicat, pe lângă asta ce se mai spunea la știri... Tristețe, Supărare, Stres, Teamă, ajungeam să le simt în fiecare zi și să nu știu cum să le controlez.

Sincer, dacă ai dispărea, nu aș ști cum să reacționez. Normal că mi-aș putea relua viața de dinainte, aș fi bucuros, însă, ca să știi și tu, ea nu își va mai putea recăpăta culorile vesele, fosforescente și strălucitoare pe care le-a avut odată. Poate, din griul sau albul pe care le am în inimă, s-ar putea transforma într-un gălbui slab colorat sau într-un portocaliu cu o culoare palidă.

La început, trebuie să recunosc, eram fericit că voi sta online și că nu mă voi mai duce la școală... teste, ascultări, referate, proiecte... am scăpat, însă nu a fost așa. Când terminam orele, eram trist, obosit, supărat, stări pe care încă le am. Cât despre note, sunt la fel... tot greu de obținut, practic nimic nu s-a schimbat în privința școlii, decât noi...

Nepăsător, Inconștient și Crud. Așa ești. Pe lângă asta, cât m-am ferit eu de tine... și tot am luat Coronavirus. Bine că nu am avut simptome prea mari... Ca să știi, aș fi preferat să fiu un bebeluș inocent, care să nu poată conștientiza niciodată cât rău ai produs întregii lumi.


Domnișoara Jessie (19), locuiește alături de doi câini: Sasha și Max, dar și de două pisici: Luna și Pumi, într-o casă modestă, așa cum este și ea. Iubește copiii și își dorește mult unul, doar că se mulțumește cu animăluțele pe care le are, momentan. Într-o zi, butonează televizorul și vede un anunț în care se vorbește despre un premiu. Trebuie să te înscrii online și să propui un număr între 1 și 300. Pot exista doar trei câștigători. Promoție până pe data de 18.11.2021, acum fiind 02. Jessie nu își mai poate lua gândul de la acest concurs. Nu vrea să câștige neapărat, ci să participe. Să își poată încerca norocul. Ora de culcare, nu apucă să își stingă lumina, că a și adormit. Instant un număr îi trece pe la ureche. "244". Se trezește și aleargă spre telefonul cu butoane, apoi se bagă în pat, pentru a-și continua visul. Dimineața a sosit și răspunsul i-a fost întors. A fost corect. Visul a avut dreptate. Acum are de ales între 1.000 de lei, 5 jucării pentru animale care să nu depășească suma de mai sus sau un concert de-al unei vedete la alegere. Nu stă prea mult pe gânduri. Alege jucăriile pentru animalele ei. Îi aseamănă pe micii ei prieteni cu niște frați. Momentan, ei sunt singura familie a ei și le oferă tot ajutorul de care au nevoie, cu toate că face sacrificii foarte mari pentru a reuși asta, fiindcă nu are atât de multe posibilități ca alți oameni.