Sau cum zicea o scriitoare: Nu fă nimic și lasă universul să-ți spună ce-i mai bine. Ar fi un lucru așa îngrozitor să-și asculte inima ca în copilărie și să se joace un pic? Dacă s-ar alătura urătorilor în noaptea aceea și ar lăsa pe mai târziu împodobirea bradului? Un fes roz ar fi suficient și acei blugi erau foarte cool. Căldura focului îndemna la filme și somn. Își aminti nopțile când aștepta să-l vadă pe Moș Crăciun și totuși niciodată nu-l prinsese la datorie. Atunci, își aduse aminte că nu are decât să simtă bine și să pretindă că totul s-a întâmplat, pentru ca lucrurile să prindă viață.
*
People rolling over the streets for the last shopping before Christmas. Rings at the opening of the doors and carols resounding everywhere. The trees were already covered with candles and glitter, everything waiting for the magic to start. The last shift came to an end and the girl took in the whole beauty of the world outside. The stars were shining, nobody was looking up, everyone faced down the phones. That face yoga lady said it's better to keep it in front of the eyes to avoid double chins. Maybe a hot chocolate will do a lot of good before deciding the best thing to do.
Or as that writer said, "Do nothing and let the universe tell you what to do". Would it be such a horrible thing to just listen to the heart like in childhood and play a little? What if she joined the Carol singers that night and later put the last ornaments on the tree. A pink beanie will do over the long hair this year and those jeans were enough. The warmth of the fire was calling for movies and sleep. She remembered the nights waiting to catch a glimpse of Santa and still never caught him in duty. Then, she remembered that all it takes is to feel good and pretend it already happened, for the things to come in life for real.
*
Așteptăm poveștile voastre de și despre Crăciun în word, cu diacritice, pe adresa [email protected], până pe 26 decembrie. Mai multe detalii despre poveștile pe care ni le puteți trimite aici. (Redacția LiterNet)