Rece / cald

E rece afară. Un rece bun, curat. Cum sunt rufele agățate în curte, înghețate în soarele cu dinți, zice bunica. Dar la ora aceasta e noapte senină cu stele multe cocoțate pe acoperișul țuguiat. Mâinile se cufundă încet în zăpada proaspătă. Rece. Altfel de rece. Duc - cu inima oprită de tot, fără să las aerul să iasă din mine, fără să mișc, cu urechile pâlnie și cu toate simțurile încordate la maxim -, duc pufoșenia albă-albă la gură și o morfolesc nițel, savurând-o repejor căci se topește într-o frântură de secundă. Nu, nimeni nu mă ceartă.
 
 La ferestrele luminate galben nici țipenie. Îi bănuiesc cu treburi importante, umblând de colo colo, aranjând, pregătind, frământându-se să iasă totul bine, certându-se când nu sunt în acord. Și știu că mai sunt doar câteva ore și casa se va lumina mai tare de inimile vesele, multe, iubite, ce vor cânta pomului. Și el va scânteia mai tare, și lumânările vor tresări învigorate de cine știe ce ultim freamăt încă aflat între crengile sale. Va dansa în noapte tremurând din beteală în ochii mei semi-închiși, obosiți și voi visa, în clinchet de globuri, o vulpe albă, cu ochi blânzi, legănându-mă.

Mă uit la zăpadă și ea la mine. E-atâta iubire între noi încât nu mai rezist și mă arunc ca și când doar așa m-aș putea întregi și nicicum altcumva. Mă-mbrățișează și sărută. Sincer. Rece. Cum doar ea poate fi și simți. Muzica fericirii o aud aievea și știu că am primit tot. În acest ajun sunt eu. Aici. Chiar dacă timpul va trece, chiar dacă totul se va schimba, această clipă e doar a mea.

Fug în casă, la gura sobei, unde cele mai dragi suflete au pregătit cele mai bune prăjituri și cele mai bune povești.

Așteptăm poveștile voastre de și despre Crăciun în word, cu diacritice, pe adresa [email protected], până pe 26 decembrie. Mai multe detalii despre poveștile pe care ni le puteți trimite aici. (Redacția LiterNet)