23.12.2021
În casa lui Moș Crăciun este vânzoleală mare. Toți spiridușii sunt agitați. Mai sunt câteva zile și este Crăciunul. Renii sunt pregătiți pentru marea călătorie. Rudolf le-a dat, un pic, emoții. A fost răcit și nasul lui fermecat nu mai strălucea în noapte. A fost doftoricit de toți medicii din ținut. Acum este bine.

Moșul este însă foarte tăcut. Ba chiar nu mai mănâncă dulciuri, deși o burtă atât de impresionată cu multe dulciuri se menține. Semn rău. Spiridușul șef a rugat-o pe d-na Crăciun să afle cauza. Ce să vezi dumneata, cititorule? Un desen trimis de un băiețel Moșului era vinovatul. Au luat cu toții coala de hârtie albă, cu urme de degețele pe ea, au răsucit-o, au învârtit-o, nu li se părea nimic deosebit. Un foarte colorat curcubeu, un pic neregulat, și care se termina brusc într-o parte, în mijlocul unui nor de vată pe băț. Într-un colț, cu litere de tipar, scria: "Totul va fi bine!"

Nimeni nu bănuise până acum că Moș Crăciun este fricos. Fusese un copil micuț, slăbuț și un pic bâlbâit (rezultatul: "Ho! Ho! Ho!"). Dar cum așteptările tuturor erau foarte mari, s-a arătat mereu curajos și a făcut tot posibilul să nu dezamăgească pe nimeni. Totuși, scurta propoziție de pe foaia de desen l-a pus pe gânduri și i-a strecurat îndoiala în suflet. Oare ce voia să spună? Dacă, în timp ce zbura, se pornea o furtună, praful magic se termina prea repede și nasul lui Rudolf se oprea din luminat? Dacă se rătăcea? Dacă se răsturna cu sania-i plină cu cadouri? Dacă ceva nemaivăzut îl aștepta în unele din casele pe care urma să le viziteze? Dacă, dacă... Oare să stea acasă, ca să evite orice risc potențial?

Dar d-na Crăciun l-a luat cu binișorul, l-a liniștit și l-a convins să nu strice Sărbătoarea atât de așteptată de toți copiii. Cutia cu amintiri, cutia fermecată, a avut un rol hotărâtor în acest sens. Doamna Crăciun și Moș Crăciun o deschideau, uneori, pentru un pic de magie și... încredere. Aici erau gândurile copiilor mari și mici, pachețele cu imagini proiectate de cuvintele șoptite ca o rugă, sticluțe viu colorate unde visele oamenilor străluceau ca stelele pe bolta cerească și, cel mai important, primul cadou primit de Moș Crăciun de la tatăl lui - o baghetă de magician, făcută din ramura unui stejar, de care era agățat un zâmbet larg, desenat pe scoarță de copac. Toate acestea îi aminteau Moșului că, oricât de dificil ar fi fost, Crăciunul era mai puternic decât orice pericol.

 Înainte de a porni sania, a ridicat ochii, pe cer, la strălucitoare Stea și a spus o mică rugăciune. Drept răspuns a primit o frumoasă Auroră Boreală ce l-a însoțit tot drumul. "Ho! Ho! Ho!"

 Așa că așteptați-l, o să vină și de data asta. Și "Totul va fi bine!"


*
Așteptăm poveștile voastre de și despre Crăciun în word, cu diacritice, pe adresa [email protected], până pe 26 decembrie. Mai multe detalii despre poveștile pe care ni le puteți trimite aici. (Redacția LiterNet)

0 comentarii

Publicitate

Sus