Ce am făcut eu în acest an 2021? Serviciu, al doilea serviciu, teme, multă alergătură, zâmbete, supărări, zâmbete, muzică... scris.
În ianuarie am făcut decalare de program la serviciu pentru a-l duce pe Gabi (10 ani) la școală. Intrase în vacanță prelungită. Aproape tot anul 2020, Răzvan, fratele cel mare, a făcut ore online. Gabi s-a dus și la școală și la After. Pleca de acasă de la 7.30 și se întorcea pe la 17.00. Astfel, la început de an, și-a luat concediu. Acum era rândul lui Răzvan să meargă la școală și a lui Gabi să stea acasă... A mers, totuși, la școală. L-am dus eu.
Februarie și martie au trecut repede. O verișoară mi-a spus despre un concurs de proză scurtă organizat de Biblioteca comunei Costești. Tema: obiectivele din zonă. Fiind din zonă, cunoscând aproape toată zona foarte bine, nu mi-a fost foarte greu să scriu. Prima mea reușită, pentru suflet mai ales.
Sărbătoarea Paștelui m-a găsit acasă, într-un sat din județul Vâlcea, la trei kilometri de Horezu. Mâncare, spălat vase, bucătărie, casă... biserică. M-am întors în București... obosită?!
Am început al doilea job (part-time). Copiii erau mai mult acasă, școala se făcea, din nou, online. Am revenit la programul de lucru obișnuit.
Vara a sosit pe neașteptate. Răzvan a preferat să își petreacă vacanța de vară cu tatăl meu. Gabi a stat cu noi la București. În fiecare weekend mă duceam acasă la Răzvan. De câteva ori l-am luat și pe Gabi. Dar, fiind atât de aglomerat drumul pe Dealul Negru, m-am dus singură. La București au rămas Gabi, Mimi și Bogdan.
Un singur weekend nu am fost și s-a văzut diferența. Răzvan chiar mi-a simțit lipsa și am avut mai multă curățenie de făcut.
Toamna a trecut ca și cum nu a fost. Școală, serviciu, vaccin, teste imediat cum strănuta un copil... Teme, alergat după scutiri pentru Răzvan, lipsise de la orele online de la istorie, limba engleză, desen și matematică... Teme, teme, teme.
În toată această perioadă laptopul și tabletele au avut un rol important în viața băieților mei. Orele petrecute în fața lor au trecut cu mult peste obișnuit. Jocuri, jocuri, jocuri. Prieteni din Ucraina, Anglia și Bangladesh. Limba engleză domina și domină conversațiile de zi cu zi ale băieților. Ici, acolo, câte un cuvânt în alte limbi străine. Un pic de geografie. Uimirea băiețelului din Bangladesh când l-a văzut pe Gabi mâncând castane fierte și multe alte lucruri amuzante. Mimi nu a lipsit absolut deloc din peisaj, chiar dacă toată lumea spune, la prima vedere, că este cea mai urâtă pisică.
Eu, când am timp liber, scriu. Trebuie să am și inspirație, evident.
Este decembrie, luna cadourilor. Aștept cu nerăbdare Antologia de Povestiri de la Editura Universitară. Am și eu o mică povestioară publicată acolo. Scriu câteodată și pe LiterNet, uneori bine, alteori slab. Agora Artelor a apărut de curând în viața mea. Aici mă chinuiesc, la propriu, să scriu poezii. Aștept să văd revistele, apărute în preajma Crăciunului, cu câteva povestiri scrise de mine. Acestea sunt cadourile potrivite pentru sufletul meu.:)
Mai este un pic și se termină 2021. Îmi pare bine că am scăpat cu bine și în acest an de boli de orice fel. Am un pic emoții pentru Răzvan la teze. Dar, îl văd motivat, pe ultima sută... I-am explicat ce înseamnă corigență.... Și că anul viitor nu o să mai aibă parte de excursii, la munte sau în orice altă parte, ca în acest an... Eu am observat că sunt mult mai puternică decât aș fi crezut vreodată...
*
Așteptăm topurile amintirilor voastre din anul 2021 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2021), pe adresa [email protected], până pe 25 ianuarie 2022. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2021. (Redacția LiterNet)