Scena 1.
De Crăciun, fii mai bun se aude în difuzoare.
Domn, Domn, să-nălțăm! Sătul de atâția
domni de România, Dorel purcese spre piață să cumpere un brad de plastic, chinezesc, în căști îi sună imn, din ce în ce mai surd
Imagine și se gândea cât de urât și rău o mierlise John Lennon deși era vegan și yogi și zen. Se iți ceremonios pe vârfuri, adulmecând aerul cețos de obor,
nasu-i învăluit dansa, plutind
într-o boare caldă, în miros de cărbune
și-un tăciune, micii, mari, puși pe grătar și vinul fiert în apă de cișmea, cu zahăr tos și scorțișoară
fake din Indonezia, nu mai păreau așa de grețoși. Strănută a rumeguș provenit din construcția căbănuțelor ce voiau să imite turta dulce a vrăjitoarei și feri în lături atunci când corbii îi trecură razant, râzând, prin fața buzunarului. Nu departe, Hensăl și
frate-su, îmbujoratul, auricolul Gretzel, hăpăiau pe nerăsuflatelea primul lor ciubuc sub formă de
toiag-moș și urlau de durere ca câinii în galerie pentru că brusc și krantz li se rupseseră dinții.
Scena 2. Purcese grăbit,
scobindu-se în nara înfundată cu prafu' de pe toba bătută de falșii colindători cu boxă din Scheiul Dâmboviței, spre purceaua care guița
embarazada în colțul casei lui Escu Precupescu,
s-o cumpere,
s-o treacă pragul casei sale, pentru viitorii godaci. Hmm.
Scena 3. Sub
cer-nstelat, în camioneta personală, fericit admira luminițele din Splaiul Independenței și grăbea spre domiciliul conjuncțional unde dosnic, în fundu' curții, cei Mai Trei Răi de la Răsărit oftau
într-un colț crăpând o sămânță între dinți
și-și imaginau
că-i Bretzel von Salzburg, ceva fin, alt film.
*
Așteptăm poveștile voastre de și despre Crăciun în word, cu diacritice, pe adresa
[email protected], până pe 26 decembrie. Mai multe detalii despre poveștile pe care ni le puteți trimite
aici. (Redacția LiterNet)
