A fost sau n-a fost 2021?

Anul ăsta mi-a luat mereu un extra timp de procesare ca să realizez în ce an suntem. Tot aveam senzația că e 2020, acest pac-man care ne-a halit toate planurile.

Cum lucrurile nu se prea mișcă în pandemie și timpul fuge stând pe loc, am hotărât să merg împotriva curentului și împotriva instinctului meu de conservare și, în loc să mă baricadez în casă, am decis că e momentul ideal să-mi iau lumea în cap. Dacă nu te cramponezi în chestii logistice (teste, restricții, carantină) sau frică paralizantă de moarte (cu care eu mă lupt zilnic), chiar e un moment bun de călătorit pentru că e destul de liber peste tot și chiar mai ieftin.

În vara lui 2019 am plecat prin Europa cu un camper-van, am încercat mult marketatul #vanlife pentru un an și o lună. Am plecat din România în iulie 2019 și m-am întors în august 2020. Traseul a fost: Bulgaria, Grecia (am stat două luni în Insula Corfu), Italia, Spania continentală și Insulele Canare (unde am stat cel mai mult. Aici ne-a prins 2020, în Tenerife. Apoi am făcut hop din insulă în insulă, în La Gomera, La Palma, Fuerteventura, Lanzarote și La Graciosa). Drumul înapoi spre patria-traumă l-am făcut prin Franța (am explorat sudul mai ales), Italia (cu accent pe zona Dolomiti, care e de vis), Slovenia (o surpriză foarte plăcută, mai ales zona unde răul Soča a făcut o plajă naturală, în Tolmin, și se întâmplă niște festivaluri foarte cool).

După mai bine de un an Bucureștiul mi s-a părut mai poluat că niciodată dar, chiar și așa, m-am bucurat să-l revăd. Am apucat să-mi văd familia și prietenii, și să prind un nou val de infectări covid. După două luni înapoi în România părea că n-am fost deloc plecată, am revenit rapid la anxietatea care mă făcuse să fug unde văd cu ochii, la plânsul de milă, la frustrarea cauzată de politicieni, instituții, oameni "de bine" și viața de zi cu zi în plaiul mioritic. Așa că, am decis să mai amân viitorul, salvatul planetei și extrem de șubreda mea carieră de artist / curator / performer / manager, cu o plecare în Asia. Am luat strictul necesar într-un rucsac și am pornit iar la drum, fără să știu exact cât și unde voi sta. Am ajuns în Thailanda și nu am absolut niciun plan pentru perioada următoare. Încerc să găsesc pace, să scap de depresii, să citesc, să scriu, să trăiesc mai sănătos, să visez la ceva dincolo de pandemia asta și de propriile mele granițe.

În 2021 am călătorit mult, am văzut cerul, apusuri și plaje cât pentru o viață întreagă, dar am experimentat și singurătatea, izolarea, lipsa de prieteni și viață socială.

*Las mai jos câte ceva din ce-am văzut, citit, ascultat și mi-a plăcut.

De văzut:

Feel Good (imdb) - creat de Mae Martin (stand-up comedian), care se găsește pe Netflix. Este un serial foarte bun, fresh și cool, care abordează deschis teme sensibile: adicție, depresie, relația de cuplu între persoane de același sex, sexualitate fluidă și culisele din lumea stand-up comedy.

Physical (imdb) - foarte bine făcut, cu un subiect interesant și personaje surprinzătoare, cu o Rose Byrne uimitoare în rolul principal și comediantul Rory Scovel în rolul soțului - un cuplu de socialiști hippie pierduți la vârstă de mijloc în pop culture-ul anilor '80. E fascinant cum se chinuie să păstreze aparențele în timp ce sunt măcinați de nesiguranțe, frustrări și traume. În ciuda subiectelor abordate, nu simți niciodată că o să se-ntâmple ceva rău în mod real, pentru că temele mari și grele sunt îmbrăcate frumos în sclipiciul și naivitatea specifică Americii anilor '80, când a înflorit capitalismul și consumerismul și când fiecare își purta depresia pe picioare cu un zâmbet care masca frica de intimitate.

Hacks (imdb) - Două femei în 'lumea comediei', o divă la final de carieră și o tânără (Gen Z) la început; o relație complicată care pune în lumină felul în care lumea show biz-ului tratează femeile, conflictul între generații, cât și travaliul creator în stand-up comedy. Jean Smart este absolut minunată în acest personaj inspirat de legendara Joan Rivers.

Palm Springs (imdb) - un film care m-a lăsat cu o stare de super bine; îmbină umorul, romantismul, filozofia și fantezia într-o examinare existențialistă a responsabilității individuale. E o combinație de Eternal Sunshine of the Spotless Mind și Groundhog Day.

Gary Gulman: The Great Depresh - comedy special (imdb) - numele este destul de sugestiv și surprinzător pentru un show de comedie, dar avem de-a face cu un comediant atipic, dispus să-și expună cele mai dificile momente din viață.

Pretend It's a City (imdb) - documentar cu și despre Fran Lebowitz, pe Netflix, de și cu Martin Scorsese (care râde de se sufocă la poveștile ei). Ce mi s-a părut de reținut din ce zice Fran, că zice și treburi seriose printre povești savuroase: cât de tare a șocat-o faptul că mișcarea #metoo a avut efect, pierduse speranța să vadă în timpul vieții ei o schimbare în acest sens. ("Being a woman was exactly the same from Eve till eight months ago. So it never occurred to me that it would change. Ever. I can tell you that it's probably one of the most surprising things în my life". Și încă ceva important: "If [feminism] really worked, there wouldn't be feminism anymore. There's a couple of things that have changed so much for the better, and the life of a girl is a billion times better than when I was a girl. There's no comparison. It's so much better, and yet it's still horrible")

De citit:

Go, Went, Gone de Jenny Erpenbeck (goodreads) - despre imigranții ilegali din Germania. Cartea pune accent pe partea umană și pe defectele sistemului. M-a și trezit puțin, pentru că tot uit că suntem una dintre acele țări sărace care dă lumii mulți imigranți, iar când plec de-acasă prin 'vestul civilizat', mă roade senzația că trebuie să lupt cu o graniță invizibilă, să dovedesc că sunt demnă de a fi doar un cetățean al lumii, un individ liber, nu o etichetă pusă de unii xenofobi. Aceste enumerări din carte au fost neașteptate: "în sala de așteptare în timp ce stăteau pe scaune pliante printre vietnamezi, români și alți africani"; "Richard știe foarte bine câți români, vietnamezi și africani mai așteaptă afară."

Americana de Chimamanda Ngozi Adichie - cred că e în categoria must read. Recomand tuturor și celebrul TedTalk al autoarei We should all be feminists. Cartea se găsește tradusă în română pe site-ul Editurii Black Button Books, care are în portofoliu numai bunătăți literare. Vă invit să vizitați, să cumpărați și să duceți vorba mai departe, pentru că e un proiect care merită susținut. blackbutton.ro/americana

Alte cărți care mi-au plăcut: Trei femei de Lisa Taddeo, De neimblanzit de Glennon Doyle, Oameni anxioși de Fredrik Backman, Biblioteca de la miezul nopții de Matt Haig, Rezervația Pușkin de Sergei Dovlatov, Eleganța ariciului de Muriel Barbery.

De ascultat:

Eropedia - un podcast care își propune "un discurs educat și, lipsit de prejudecăți, despre ce înseamnă să trăiești că ființă sexuală în spațiul cultural românesc și în aceste vremuri." eropedia.ro

Cel mai bun film prost - un documentar audio despre un film pierdut. podcasts.apple.com/cel-mai-bun-film-prost

***Pentru poze din călătorii, check my insta: instagram.com/simonasland

Așteptăm topurile amintirilor voastre din anul 2021 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2021), pe adresa [email protected], până pe 25 ianuarie 2022. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2021. (Redacția LiterNet)