Toby și Ollie (II)- Loial

Citiți prima parte a acestui text aici.
  
Stătea întins pe pat, cu lacrimi în ochi și privea tavanul. Ceasul era trecut de zece, dar nici gând să poată adormi. Cum se putuse întâmpla asta? Tocmai astăzi, tocmai de ziua lui. Toată acțiunea s-a desfășurat atât de rapid, încât nici nu a avut timp să reacționeze. Să fi fost el de vină? Cu siguranță, chiar dacă mami spunea că nu. Ar fi vrut să uite, dar banda se derula iar și iar și iar. Imaginile îi apăreau pe retină, la fel cum se proiectează filmele la cinema. Aceleași scene stupide, văzute și revăzute de un milion de ori. Îi vede pe toți colegii și prietenii lui, cum stăteau la masa din curte și cântau în cor "Mulți ani trăiască, mulți ani trăiască, laaa muulți aaani!" În timpul ăsta, mami se apropia cu tortul. Pe tort era cifra 8. El se fâstâcea pe un scaun, pe care-l tot balansa doar pe picioarele din spate. Atunci a apărut Ollie, bătrânul cățel al familiei, care ținea în gură o minge de tenis. Mereu făcea așa, aducea mingea și se ruga de tine să o arunci, ca el s-o fugărească. Ceea a făcut și de data asta, a lăsat-o lângă scaunul lui Toby și apoi se ruga de el s-o arunce. Toby s-a întins după minge și într-un moment de neatenție, a căzut cu scaunul pe spate. Toți prietenii lui au izbucnit în hohote de râs. Cu ochii în lacrimi de frustrare, a ridicat mingea și a aruncat-o cât a putut el de tare, până aceasta a ajuns în stradă. Ollie a fugit după ea, iar la doar câteva zeci de secunde s-a auzit un scârțâit de roți și o bubuitură.

Pe moment, timpul s-a oprit în loc pentru Toby, iar inima a-nceput să-i bată de parcă voia să-i sară din pieptul de copil plăpând. A tras adânc aer în plămâni, apoi a străbătut curtea precum un atlet. Odată ajuns în stradă, a fost izbit în față de o imagine care avea să rămână cu el pentru tot restul vieții. De fiecare dată când închide ochii îl vede pe Ollie cum se zbătea în acea baltă de sânge. Cu gura încleștată de durere, cu ochii ăia mari și umezi, în care puteai să citești tristețe, spaimă și... și moarte.

Mami l-a luat în brațe și l-a dus în camera lui. A plâns ore în șir, până n-a mai avut lacrimi. Suferea mult pentru câinele ăla, a fost acolo chiar dinainte să se nască el. Mami spunea că s-au atașat atât de tare de Ollie, încât datorită lui au decis să facă un copil.

Patrupedul fusese un membru important al familiei și un înger păzitor pentru Toby. Primi pași pe care acesta i-a parcurs, au fost făcuți cu ajutorul lui. Era prea mic ca să-și mai aducă aminte, dar văzuse pozele din album. El un bebeluș blondin cu păr cârlionț, agățat de cureaua matahalei cu chip prietenos.

Cu cine avea el să mai doarmă de acum încolo? Pentru că de patru ani încoace, Ollie fusese gardianul ce nu lăsa monștrii de sub pat să iasă la suprafață. De acum, aveau să-l terorizeze în fiecare noapte. Gândul prinse rădăcini în mintea lui și după câteva minute chiar i se păru că vede pe cineva în colțul camerei. Era silueta unui copil, ce părea puțin mai înalt decât el. Rămase minute întregi cu privirea ațintită la copilul din colț, dar acesta nu făcu nicio mișcare.
- Cine ești?, întrebă el deodată.

Silueta nu-i răspunse.
- Nu mi-e frică de tine, să știi. Dacă ai venit doar pentru că nu mai e Ollie, să știi că mă descurc și singur, sunt băiat mare și nu mi-e frică de monștri.

Dar teama i se simțea în voce. Dacă Ollie ar fi fost aici, l-ar fi izgoni într-o secundă, cu lătratul lui feroce.

Silueta făcu un pas, iar Toby îngheță. Nu mai avea nicio îndoială, chiar era cineva acolo. Începu să respire rar și cât mai silențios. Ce putea să facă? Primul instinct fu să fugă, dar corpul nu vru să se miște. Apoi vru să spună o rugăciune, dar nu-și putu aminti niciuna. Singura soluție rămasă, fu să închidă ochii și să spere că arătarea v-a dispărea. Îi închise și-l văzu pe Ollie în balta de sânge, așa că-i deschise aproape instant. Silueta mai făcu un pas și apoi încă unu și încă unu, până ajunse foarte aproape de el. Toby simți un nod în gât și aproape că uită să respire.
- Vrei să fim prieteni?, îl întrebă silueta.

Toby încuviință sfios din cap. Silueta întinse mâna dreaptă.
- Eu sunt Ollie, încântat de cunoștință.