Zilele trecute,
plimbându-mă pe coclauri cu aparatul de fotografiat în spate, am aflat un pârâu firav, parțial înghețat, cu albia mărginită de un perete înalt de patru metri...
De-a lungul timpului, așa mic cum este, a reușit
să-și sape albia, indiferent cât de dur era solul. A stabilit o cale, chiar dacă sinuoasă, pe care a
păstrat-o. Deși limitat ca putere, consecvent, a mutat fir cu fir nisipul, a tocit piatra și
și-a trasat, cu determinare, calea.
Uneori
nu-i nevoie să privești Marele Canion pentru a înțelege unele lucruri...
Să aveți un An Bun și să credeți în voi!
*
Așteptăm topurile amintirilor voastre din anul 2021 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2021), pe adresa
[email protected], până pe 25 ianuarie 2022. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de
aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce
v-a rămas în minte și suflet din 2021.
(Redacția LiterNet) 