În tot timpul ăsta, s-au adunat 42 de ani și tot mai multe kilograme. Gâfâiam când urcam scările și mereu îmi spuneam că trebuie să fac ceva. Mă uitam la alte femei care aveau, ca mine, multe kilograme peste greutatea normală, dar încă alte kilograme peste greutatea mea, și îmi spuneam că nu aș permite niciodată să ajung acolo, dar tocmai asta făceam. Adunam mereu, până am ajuns la câteva kilograme peste sută.
Nu am făcut sport în viața mea. La liceu, diriginta a rugat-o pe mama să îmi facă rost de o scutire pentru ora de sport, singura oră la care adunam absențe cu nemiluita. Aveam sânii mari și în România nu găseam bustiere adecvate, iar cu timpul am început să mă "ascund", adică să merg din ce în ce mai aplecată.
Luna mai, 2021. O altă zi la birou, un alt prânz împreună cu colegele mele. La întoarcerea în birou, constat nu doar că gâfâi (din nou!) când urc scările, dar și că mă doare rău genunchiul drept.
A fost momentul în care ceva a făcut click în mintea mea. Mi-am căutat o sală de sport în zona în care locuiesc. Cred că încă mai aveam în subconștient câteva zeci de scuze, pentru că, la prima căutare, nu am reușit să găsesc sala:) (care, ulterior, s-a dovedit a fi exact acolo unde îmi arătase Google Maps). Mi-am zis că poate ar trebui să mai încerc o dată și să găsesc cea mai apropiată sală de sport de blocul meu, atât de apropiată încât să nu mai funcționeze nicio scuză din lume!
Ianuarie, 2022. De 7 luni fac sport regulat, merg de 4 zile pe săptămână la sală. Lucrez cu antrenor, însă rețeta gândită de cei care gestionează sala este un pic diferită. Sunt vreo 7 antrenori și lucrez, pe rând, cu fiecare dintre ei. Am scăpat de 10 kilograme. Patru zile din șapte, reușesc să merg pe jos, în medie, 13.000 pași, iar în celelalte zile reușesc între 7.000-10.000 pași.
Nu mă doare nimic, mi-am micșorat și scurtat (poate un pic cam mult) toate rochiile. Am zile foarte bune și zile mai puțin bune, când singura performanță este că mă duc la sală, dar nu renunț. Simt că este prima dată când am început să fiu cea mai importantă persoană din viața mea și, dacă aș renunța, aș renunța la mine.
E greu? Da, pe alocuri e a naibii de greu și mai am mult până departe, dar sunt o moldoveancă sexy și mișto pentru care cuvântul imposibil, a dispărut din vocabularul personal!
Să avem un an fabulos și, vă rog, nu renunțați la voi niciodată!
*