În 2021 am obosit să fiu premianta care nu scapă nimic, care jonglează între toate rolurile - de iubită, mamă, mamă-vitregă (oribilă construcție lingvistică! pentru care însă nu știu sinonim), fată, soră, prietenă, colegă -, nu spune niciodată "nu", încearcă să nu supere pe nimeni, pune tuturor din jur măștile de oxigen în timp ce rămâne periodic fără aer, dar păstrează zâmbetul pe buze.
Pur și simplu mi s-a luat.
În 2021 mi-am permis să-mi șterg zâmbetul de pe față. M-am revoltat, am țipat, am plâns, m-am supărat, am râs, m-am bucurat, am învățat.
În 2021 mi-am făcut mai mult timp pentru mine comparativ cu alți ani, și totuși, parcă m-am sufocat de multe ori simțind tot mai acut că nu am timp pentru mine.
Oboseala pe care am ignorat-o și îngropat-o atâția ani (pentru că, nu-i așa, e o virtute să fii puternic, să nu dormi, să le faci pe toate și să nu arăți niciodată vulnerabilitate) și-a cerut drepturile în 2021. M-am luptat cu ea și probabil războiul e departe de a fi terminat. Am câștigat și pierdut bătălii pe rând, ba eu, ba ea, până când am ajuns într-un punct în care ne-am așezat la masa negocierilor. Îmi place să mă mint un pic și să spun că e o dovadă de maturitate, dar adevărul e că nu mă interesează ce dovadă e sau ce etichetă i-ar putea pune cineva. Eu sunt mândră de mine că învăț (mai bine mai târziu decât niciodată) să accept că este în regulă să nu fac totul, că este ok să închid laptopul deși n-am terminat treaba, că este chiar bine să nu cer "perfecțiunea" nici de la alții, că pot să-mi iau o pauză oricând vreau (avantajul de a nu avea o muncă în care viețile oamenilor depind de mine!), că pot să comand mâncare deși am ingrediente în casă pentru a găti, și mai ales că este ok să mă răzgândesc.
2021 a fost din multe puncte de vedere un an mult mai greu decât 2020. Dar totuși, a fost un an cu mai mult sens. Și pentru că uneori poți structura mai bine un an prin liste...
O poveste de sezon
La final de noiembrie 2021, când fii-miu s-a îmbolnăvit de COVID 19, m-am carantinat 14 zile cu el în dormitor. Acele zile au strâns povești și emoții cât pentru un an întreg. Teamă la început, grijă pentru ceilalți din casă, atenție să nu se răspândească și la ei virusul, dar și multă tihnă. A fost un bun memento că totul depinde de cum privești lucrurile și de starea de spirit pe care reușești să o ai.
2 lucruri cu sens
- Mi-am donat ziua de naștere pe Galantom (pestop.galantom.ro/donations) și i-am înnebunit destul de mult pe cei din jur să doneze. De la familie, prieteni apropiați dar și oameni cu care nu am mai vorbit de ani de zile s-au strâns 7.180 lei (un pic peste targetul de 7.000 lei pe care mi l-am propus inițial) pentru Asociația Pe Stop (pestop.org). M-am bucurat că am putut face ceva util, m-au emoționat teribil donațiile și mesajele primite și le sunt recunoscătoare tuturor celor care au contribuit. Singură n-aș fi reușit. A fost cel mai frumos cadou!
- Mi-am făcut timp pentru un pic de voluntariat. Mai puțin decât mi-aș dori, mai mult decât anul trecut.
3 doze de vaccin
4 lucruri pe care le-am făcut pentru mine
- Am început să merg la terapie.
- Am plecat câteva zile din București singură. Și am stat singură. M-am bucurat de liniște și de muzică dată la maxim, de trezit când am chef, de pierdut noaptea la Netflix, de mâncat la ore ne-fixe și de soare.
- Am creat un site în care am încercat să adun câte un pic din ce am făcut în ultimii 15 ani.
- Am aplicat la un MBA online la o universitate din Spania, pe care l-am început chiar acum, în ianuarie 2022.
5 cărți
Am început anul în forță, citind multă proză feminină, mai mult sau mai puțin voci feministe, cărți care mi-au plăcut și pe care n-am putut să le las din mână. Apoi, pe la jumătatea anului ceva s-a schimbat. Nu am mai găsit starea pentru a mă scufunda în ficțiune și nici claritatea mentală pentru a citi mai multe cărți teoretice. Cu ce rămân? Cu o listă pestriță.
- O cameră doar a ei de Virginia Woolf - citită cam târziu, dar poate la timp ca să o înțeleg.
- Vânătăi ascunse. Ce nu știi despre violența domestică te poate ucide de Rachel Louise Snyder; "Victimele rămân lângă partenerii lor pentru că aleg să trăiască." "Agresorii sunt teroriștii din mijlocul nostru, furnizorii unei terori pe care mulți oameni astăzi o consideră doar o chestiune privata."
- Oriunde, Oricând, Oricui de Girl Up Romania - o carte ca un pumn în plex urmat de o lovitură de lopată peste ceafă. Sau invers. O lectură bună pentru băieți și bărbați care de multe ori nu văd și nu știu realitatea tristă trăită de fete și femei.
- seria Harry Potter de J.K. Rawling - volume pe care am început să i le citesc lui Iorgu în carantină, când avea febra așa mare încât nu putea să țină ochii deschiși, și pe care am continuat să i le citesc și când se simțea mai bine pentru că stând împreună în pat, citind despre vrăjitori, parcă se oprea timpul.
- Despre somn. De ce este vital să dormim și să visăm? de Matthew Walker - o carte pe care am citit-o haotic, pe sărite uneori, adormind alteori, o carte pe care de fapt încă n-am terminat-o, dar care m-a pus pe gânduri destul de mult ajutându-mă să-mi îmbrățișez circadianul, să nu mă mai simt prost că nu-mi place să mă trezesc dimineața și să încerc să dorm mai mult.
MENȚIUNE SPECIALĂ - decizia de a-mi face breton. Pe cât de simplu și frivol sună, pe atât de mare am simțit impactul acestei schimbări în felul în care mă percep. Și până la urmă doar asta contează cu adevărat.
*
Așteptăm topurile amintirilor voastre din anul 2021 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2021), pe adresa [email protected], până pe 31 ianuarie 2022. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2021. (Redacția LiterNet)