Ce e enervant e că iți aduci aminte atât de bine de timpurile normale, ți se pare că ele sunt aici, că poți să faci ce vrei, să călătorești unde îți dorește inima, că ești liber (atât cât putem fi), și apoi realizezi că nu e așa, că purtăm măști mai peste tot, că mult prea multe teatre și cinematografe sunt închise, și, ce e mai teribil, că trebuie să ne ferim fizic de semenii noștri, străini sau apropiați.
La început de februarie 2020 pe când covidul era o "chestie" minoră și abstractă într-o depărtare ce nu mă interesa, celebram o zi de naștere la restaurantul Veronika (știați că Sfânta Veronica e ocrotitoarea fotografilor?) al noului muzeu al fotografiei Fotografiska din New York. Muzeul e o aripă a muzeului omonim din Stockholm. Sunt și alte "aripi" Fotografiska în lume, la Tallinn, Miami, Shanghai, Berlin. (Ce bine ar fi dacă s-ar deschide și în București un muzeu Fotografiska! Cine începe demersul?)
În câteva luni muzeul și restaurantul s-au închis din cauza pandemiei. Din fericire, pe la mijlocul lui 2021 muzeul s-a redeschis. Uneori arta poate învinge și molima. Uneori.
Obosită de constrângerile pandemice, în 2021 aveam nevoie de tot mai multe repere de normalitate. Așa că am început să re-scriu la o carte pe care ar fi bine să o termin înaintea sfârșitului pandemiei, dar oricum nu știu când e sfarșitu'.
Se spune că oricine scrie are nevoie de singurătate, timp și liniște. Pandemia le-a adus pe toate trei în diverse proporții dar nu știu dacă va produce și cărți mari. Liniște nu înseamnă doar lipsă de zgomot. Oricum, scrisul prost se poate corecta, cel inexistent nu prea.
Într-o bună zi l-am regăsit pe David Lynch care prezintă în fiecare dimineață de la el de acasă, un buletin meteo. Nu vă mirați prea mult, pentru el meteorologia e o pasiune mai veche, molima doar l-a mobilizat să fie iar lângă noi, să ne spună ceva despre timpul meteo. Celălalt timp e în filmele lui lungi.
Prezentând starea vremii, David Lynch, maestrul misterului, a devenit nu numai pentru mine un punct de normalitate în vremuri instabile și ciudate. În clipuri video de circa un minut postate pe canalul lui de Youtube, Lynch ne spune cum e vremea în L.A. - Los Angeles, orașul în care locuiește. Întotdeauna intercalează un gând ce i-a trecut prin minte, despre un cântec, un eveniment, o tartă de cireșe, sau... orice altceva.
De fapt gândul ăla e interesant. La fel ca pe mulți alții din întreaga lume care se uită la clipuri, nu mă interesează cum e vremea în LA, mai ales că e tot timpul cald și nici nu locuiesc acolo. Mă uit la " Weather Report" datorită lui Lynch. Teoretic, e absurd să cred că dacă Lynch îmi spune în fiecare dimineață cum e vremea, trăiesc în normal. Practic, ce poate fi mai bine decât ca în vremuri de molimă David Lynch să ne ureze în fiecare zi: Everyone, have a great day!
Am învățat de la el că dacă nu ai autodisciplină nu faci mare brânză nici în artă, nici în orice altceva. Zi de zi să muncească pentru acel clip făcut doar pentru noi, cele câteva mii care îl urmărim, nu e de ici de colo.
În dimineața în care încercam să termin rândurile astea am ieșit afară să văd cum e vremea și în orașul meu uitat iarna de soare. Se vede că pasiunea pentru Meteorologie poate fi o boală molipsitoare. M-am dus cu Juno, cățeaua mult prea alintată, în parcul de peste drum.
Ca în mai toate diminețile era acolo și vecinul meu Sam, cel care, pesemne din cauza profesiei lui de psiholog criminalist, are cel mai original fel de a privi viața pe care l-am întâlnit. Cu Sam poți să discuți absolut despre orice - căsătorii și călătorii, boli psihice și fizice, prietenie, bani, familie, filme, cărți, știință și neștiință. Nimic nu e tabu. Sam vede totul altfel, uneori fabulosul minții lui pare absolut real, că nu mai înțelegi unde te afli, aici, acolo, dincolo? Păcat că nu i-a scris nici un scenariu lui Lynch, ei doi văd lumea cam la fel.
Și ce nu am discutat cu el și alți amici dimineața în parc când beam una din cafelele dimineții! Bucuria lor de a lucra de acasă (inevitabil cu mult mai puține reguli) pare ciudată în America unde munca e ca o religie. Poate că ar fi mai bine să spun, era, pentru că pandemia a schimbat multe în felul în care oamenii privesc viața.
Din primăvară până târziu în toamna lui 2021 am transformat un colț de parc într-o "Poiană a lui Iocan" americană. E clar că Sam e în discuțiile noastre matinale, Ilie Moromete.
Ăsta e unul din puținele avantaje al "distanțării" în pandemie - o cafea băută cu prietenii în parc înainte de a începe ziua de muncă.
- Ce faci? mă întreabă Sam. Credeam că rămânem blocați în '21.
- Ce să fac, tocmai a zis David Lynch pe Youtube cum e vremea la el în L.A. Știi că pe 20 ianuarie a fost ziua lui de naștere?
Fără să ridice măcar o sprânceană, Sam răspunde:
- Astea sunt vremurile și anii lui. El a știut de la început unde o să ajungem. Și am ajuns.
- Tu, Sam, ce mai faci? Nu te-am văzut de mult, dar a fost mult prea frig pentru cafea în parc.
Sam trage agale din țigara de foi culese și uscate în partea cubaneză a Raiului unde se bea rom și se dansează salsa, apoi răspunde la fel de agale:
- Ce să fac, tocmai am șters praful de pe tobe să nu se pună covidul.
Am început să râd și i-am explicat ce înseamnă în limba română expresia praful de pe tobe. I-a plăcut imens ideea cu toate că el chiar își îngrijește tobele ca pe o comoară, sunt amintiri din anii studenției când cânta într-o formație rock. (Colegul nostru liternetian (o să accepte Academia cuvântul?), Radu Părpăuță, să stea liniștit - nu e praful lui, praful lui Sam e american, autentic, neimportat.)
Brusc începe să ningă. Cățeaua Juno aleargă bezmetică după fulgii de nea, parcul începe să se transforme cu adevărat într-o imagine de film. Un cântec coboară prin perdeaua albă de zăpadă celebrând anii lui Lynch și pentru noi toți încă un an învins.
Ani mulți David Lynch, ție, și spiritelor libere care se adună sub corola Liternet-ului!
*
Așteptăm topurile amintirilor voastre din anul 2021 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2021), pe adresa [email protected], până pe 15 februarie 2022. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2021. (Redacția LiterNet)