Așadar, într-o perioadă în care nu erau turiști, am luat o cameră la Brașov și am vizitat locuri noi de prin împrejurimi. Mai aproape sau ceva mai departe. Așa am văzut pentru prima dată ruinele mănăstirii cisterciene de la Cârța. Nu știam aproape nimic despre ei, așa că mă gândesc să vă împărtășesc câteva cunoștințe proaspăt dobândite.
Cistercienii erau călugări catolici de origine franceză din Burgundia și între secolele XI-XIV au înființat în toată Europa mănăstiri. Peste 1400, de la vest, din Portugalia, până la Cârța, care este cea mai estică mănăstire cisterciană și datează din secolul al XII-lea. Acești călugări se așezau în locuri mlăștinoase pe care le asanau și apoi le cultivau. Se hrăneau cu ceea ce produceau și își confecționau singuri chiar și îmbrăcămintea. În Cârța și împrejurimi au introdus vița-de-vie și rotația culturilor.
Cârța - ruinele mănăstirii cisterciene din secolul al XII-lea
Printre ruine m-a impresionat să descopăr statuia cavalerului Roland, care m-a întors cu gândul la anii de școală, pe când învățam la ora de franceză despre cea mai importantă epopee eroică a literaturii franceze, care începuse să circule prin veacul al XII-lea, La chanson de Roland (Cântecul lui Roland).
Cârța - statuia lui Roland
Pentru că drumul de la Cârța la Brașov trecea pe lângă Olt, am coborât din mașină și am privit de pe un pod vechi râul pe care a navigat soțul meu împreună cu cei doi frați ai săi cu aproape 50 de ani în urmă. Moment nostalgic... (liternet.ro/Nicole-Sima/Conversatii-cu-oameni-dragi)
Pod vechi peste Olt
Nu vreau să mă transform în ghid turistic, dar vă spun rapid că am vizitat și am fost impresionați și de Cetatea Hărman, construită în veacul al XIII-lea și dăruită ordinului cistercienilor, împreună cu Cetatea Prejmer (acolo era închis când am ajuns noi).
Cetatea Hărman
În turnul-capelă am găsit picturi murale din secolul al XV-lea. O bogăție!
Hărman, tavan pictat
Nu am ratat nici biserica fortificată din Biertan, loc de întâlnire al sașilor de pretutindeni. Nici nu vă puteți imagina ce m-a impresionat foarte tare acolo! Încuietoarea de mai jos. Ulterior am aflat că datează din anul 1515 și a primit premiul pentru ingeniozitate, în anul 1898, la Expoziția Universală de la Paris. Priviți, vă rog!
Biertan - ușă cu încuietoare originală
Anul 2021 ne-a mai purtat într-un loc inedit. Ne-a dus acolo Radu, cumnatul meu, devenit maramureșan după "repartiție" (dacă mai cunoașteți termenul!). Credeam că ne plimbăm în pădure și atât. Când colo, între localitatea Cernești și Târgu Lăpuș, după plimbarea prin pădure, surpriză: o poiană plină de sculpturi. Am rămas cu gura căscată. Pe scurt, încă din anul 1998, acolo s-a inițiat un proiect mai amplu, susținut de un om de afaceri, Victor Florean. O tabără de sculptură. Nu cunosc amănuntele, dar știu că artiștilor plastici li se puneau la dispoziție materialele, ei lucrau și lucrările rămâneau acolo, pe loc, spre bucuria călătorilor.
Muzeul Florean
În mod clar, anul 2021 mi-a arătat că mai sunt multe de văzut în România noastră dragă.
Și dragă, foarte dragă-mi este și limba noastră românească, însă, de data asta, îmi pune o mică problemă. Cuvântul nepoată, pe care vreau acum să-l folosesc pentru câteva tinere a căror mătușă sunt, nu este altul pentru fetele cărora le sunt bunică (așa că aleg să le numesc pe acestea nepoțele).
Socotesc că anul în care vine pe lume un copil este un an binecuvântat. Și iată că, în ultima decadă a lunii august, două nepoate foarte dragi, care nu sunt rude între ele, au adus copii pe lume: Catrinel a născut-o pe Alexis și Ana l-a născut pe David. Eu îmi fac deja planuri să le fac cunoștință peste vreo 20 de ani. Poate iese "ceva".
O nepoată mai mică, Sofia noastră, a avut tot un an special, cu emoții pentru noi toți. Priviți:
Septembrie, 2021
Altă absolventă în familie este nepoțica noastră, Catinca. Ce-i drept, a absolvit grădinița și acum este școlăriță în clasa pregătitoare, fiind tot atât de silitoare ca Eliza, sora ei mai mare, ajunsă în clasa a treia.
În fine, Sara, nepoțica mea cea mare, elevă în clasa a opta, a primit ca temă la ora de engleză să își prezinte eroul în câteva fraze. Colegii ei au ales cântăreți, fotbaliști și alte "vedete" ale momentului. Fără să spună nimănui nimic, Sara a făcut o prezentare superbă, într-o engleză pe care regret că nu o puteți auzi, iar "eroul"...
This is my hero and she is my grandmother
Nu era nevoie de mai mult ca, pentru mine, anul 2021 să capete premiul I cu coroniță!
*
Așteptăm topurile amintirilor voastre din anul 2021 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2021), pe adresa [email protected], până pe 15 februarie 2022. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2021. (Redacția LiterNet)