Din când în când, îmi lipeam un ochi pe crăpături, sprijineam mâinile pe cotoarele cărților și așteptam. Doream să fiu îndrumată, ca-n trecut, demult. Pe atunci, vizitam muzeul stelelor și striveam zeci de nopți, pândind cometele ori trezirea unui licurici de sub pleoapa nimicului.
Și pleoapa s-a deschis și am văzut patima din părul Gorgonei. Era beată, cât să fug de ea, și-am zis: Prieteni de-aș avea, aș vrea, să-mi tot ajungă, vreo ani câțiva!!
Și pliurile timpului s-au netezit, ca o alee, pavată cu cuvinte și raze tobogan, pe care alunecau din eter, vocile.
În timpul numit an, s-a înfipt cu picioarele-n pământ, trupul meu acordeon. Mi-am răsfirat degetele, le-am înmuiat în culori, și am trimis scrisori, cu Everesturi de cuvinte. Și gânduri, ce-au sfâșiat văzduhul, și mi-au dat curaj să-mi calc propria umbră.
În timpul numit an, m-am reunit cu grăunțele din marea de nisip, și așteptăm să fim ferestre.
*
Așteptăm topurile amintirilor voastre din anul 2021 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2021), pe adresa [email protected], până pe 15 februarie 2022. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2021. (Redacția LiterNet)