În Februarie am deja câțiva prieteni vaccinați, mă bag și eu! Să fie bine ca să nu fie rău, să pot călători și să îmi văd de viață. Apar restricții și condiții de călătorie, evident mă transform în centrală telefonică. Nu-i bai, hai că se poate, e job-ul meu, lumea e agitată și eu chill, totul va fi bine. Primesc un telefon: "sorela de la Cluj, ia hai să facem noi un grup și să ne cărăm în Kenya de Paști!" - fratelo e cu capu', dar mă bag pentru că și eu. Om găsi noi încă 10 ca noi. Dăm anunț pe social. Între timp, exoticele merg strună (alea care nu se anulează, dhaaa). Ne mișcăm mai bine față de 2019, ptiu ptiu. Nu am timp de articol...
În Martie mă trezesc că îmi apare seria de vaccin la televizor. Mă simt oarecum flatată, mă sună lumea să mă întrebe, mă gândesc să îmi fac un tatuaj. Încep să am furnici în tălpi, din ianuarie nu mai zburasem. Dar sună telefoanele, curg rezervările. Mă gândesc că am scăpat, nu? Avem vaccin, lumea vrea să călătorească. Îl sun pe Francisc (fotograf, influencer, om fain): "hai să facem un info în Maroc" (apăruse destinație nouă de charter, mă gândesc să promovez). Francisc se bagă. La două săptămâni, Maroc închide granițele pentru că venise și la noi Africa de Sud să ne învețe una-alta. Nu mai mergem, dar schimbăm planul și îl iau cu mine în Kenya (deja aveam vreo 13 zăpăciți în grup).
Refuz un info în Dominicană, dar plec în Kenya. Aprilie - prima lună în care am urcat în avion spre o destinație nou nouță! 15 vaccinați, 2 ne. Aia e, ne descurcam. Kenya - un vis, am râs și am plâns în fiecare zi. Oamenii minunați - atât ai mei de acasă cât și localnicii. Până mă oprește poliția pentru că uitasem masca în rucsac. Și așa nu mai dădusem șpagă de ani buni. Dar nici 2021 nu e un an ca oricare. Mă simt șmecheră. Dar îmi trece repede:) Ne bucurăm de plajă, elefanți, mango și maimuțe, vin acasă și pregătesc retreat-ul de yoga din Toscana, care e full demult, yay!
În luna Mai nu am mare lucru de raportat, țin minte doar că era destul de cald și am descoperit ceva prosecco tulburel, cu care m-am împrietenit de minune. Plantez în seră și afară, că nu am planuri pentru toamnă, mă gândesc să rămân ocupată cu ceva. Refuz să stau în casă, iar nu scriu la articol... Mă sună clienți optimiști să le fac planuri de Revelion, iar eu, Ferească, îi refuz! Ireal. Chill. 2020 nu a fost chiar degeaba, nu?
Fug câteva zile într-un info în Creta. Am avut așa gașcă faină, mai-mai că aș mai fi stat. Însă vine și vremea de Toscana, unde îl iau iar pe Francisc cu mine să mă ajute. Între timp am pus și de-o nuntă la Cosona, casa mea a doua, cum îmi place să mă alint eu (cică - dacă crezi cu adevărat, se întâmplă minuni - ca și cu Moș Crăciun. E clar, spiritul îl am, lipsește doar proprietatea). Toscana în Iunie este un vis, lumea se îndrăgostește pe loc de retreat-ul ăsta, așa că sunt fericită. Sunt șofer, organizator de nunți, bucătar si concierge o săptămână, dar e cea mai faină săptămână din an. Good vibes only. Zen.
În Iulie încep să crească castraveții, așa că sunt tare ocupată cu copilitul lor. Gătesc mult, mă uit la fotbal, un pic de Alifantis live, plec cu prietena mea de ziulica ei în Roma. Trei zile în Roma. Ca în filme. Așa bucurie pe străzi, nu am văzut demult. Am ajuns pe o terasă care sărbătorea cu saxofon și prosecco trei luni de la redeschidere. Am trecut pe lângă Fontana din Trevi cam de șase ori și am căutat cele mai faine terase de pe acoperișurile Romei.
August, festivaluri! Dor mare, mare de tot! TIFF fără ploaie, fără restricții, fără cliche-uri. Fain de tot. Love.
Vine și Electric Castle! Doamne, ce dor, ce bucurie, ce nebunie, câte scene, câți artiști! La primul riff de chitară m-am pus pe un plâns... fără mască. A fost unic, U-NIC! Abia aștept EC8!
Mă gândesc să plec undeva totuși și cu băieții mei, așa că rapid pun de-un weekend în Sicilia. Weekendul ăla cu record de căldură. Fix ăla. 48 de grade. Needless to say, a fost awesome, dar mi-am jurat că în august eu nu mai plec de acasă. Prea multă lume, prea cald, prea scump. Așa că anul asta augustul mă prinde în Dolomiți, am zis eu (fingers crossed).
Septembrie începe doar cu gândul la Brazilia: oare a patra oară iese? Da, a ieșit!!! Din 20 de oameni doar unul s-a îmbolnăvit (da, de Covidel) înainte de plecare (începeau iar să crească pozitivii după Untold, așa cum era anunțat de multă vreme khm khm). Țin minte exact cu câtă bucurie am fost întâmpinați în Rio, eram primul grup din 2021! Pe lângă faptul că a fost o experiență culturală unică (Rio, Amazon și Buzios), bucuria și căldura oamenilor m-au ajutat să uit din primele zile cât am lucrat din septembrie 2019 ca sa ajungem acolo (iar nu am reușit să scriu nimic la articol).
Îmi spun că o să îl termin în Octombrie, pe plajă în Mallorca. Acolo am inspirație mereu. Dacă nu aș fi avut o tonă de chestii de făcut, descoperit, gustat, mai-mai că aș fi apucat să îl termin. Zbor de acolo în UK, să mă văd cu studentul meu, mergem la un meci fără mască, nebunie. Mă gândesc că nu-s fraieri englezii. Yolo.
Mă întorc acasă, stau două-trei săptămâni cețoase de Noiembrie în care planific cu tupeu 2022! Grupuri, retreat-uri, cățărări, nebunie... în Europa:) și bine am făcut, imediat după a venit și drăguțul de Omicron, ptiu ptiu.
Mi se arată un info în locul celui de Dominicană pe care l-am refuzat, în Sri Lanka. Mă duc, cum să nu! Am timp până la Crăciun. Așa că, luna Decembrie mă prinde lângă Ecuator, într-un info infernal, în care am schimbat hotelul de 7 ori și am dormit prin autocar mai mult. O nouă inspirație pentru demitizarea agenților și / sau agențiilor. Ajung acasă și dorm cam o săptămână. Mai am la dispoziție o săptămână până la prima mea vacanță adevărată din an: Mauritius. Evident că toți din jur când aud asta mă înjură, dar adevărul ăsta e: nu am fost în nici o vacanță (mai puțin cele trei zile la 48 de grade în Sicilia și duoă zile în Manchester). Așa că îmi iau și eu familia și plec. Bine, după ce se anulează primul zbor, iau altul mai scump, facem teste și mă rog să fim negativi, că doar studentu' vine din Anglia și n-ar fi mare surpriză... Hai că se aliniază planetele și ne reunim. Așa cum am început anul, așa îl terminăm. Departe de casă, dar împreună. (să nu uit să scriu și asta în articol - va urma în 2022, musai).
Concluzie: am început anul pe lângă casă, dar ce a urmat a fost peste așteptări. Un an fain din punct de vedere al călătoriilor, sănătate, socializare. Mult mai bun decât mulți alți ani în normalitate. Nu vreau să îmi amintesc stres, zboruri modificate, chartere anulate, overbookinguri, teste, certuri cu fani AUR. Doar ce am scris vreau să îmi rămână întipărit în memorie: am călătorit, am experimentat, m-am bucurat, am apreciat, am învățat să am răbdare, m-am adaptat. Și am să termin și articolul ăla. Zen.
*
Așteptăm topurile amintirilor voastre din anul 2021 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2021), pe adresa [email protected], până pe 15 februarie 2022. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2021. (Redacția LiterNet)