2021 mi-a dat atât de mult încât la un moment dat am simțit că n-am brațele suficient de lungi să cuprind cât mi-a picat în poală.
2021 și-a pus capul pe umărul meu și mi-a dormit la piept de multe ori. În 2021 am plâns mai mult de fericire decât am plâns de tristețe și disperare, adunat, în 2016, 2017, 2018, 2019 și 2020. Și am plâns ceva.
În 2021 am înțeles că jumătate e muncă și jumătate e șansă, și 2021 a cernut o ploaie de șanse în fața mea.
În 2016, 2017 și 2018 m-am zbătut așa mult încât m-am apucat să clădesc, de zor, ziduri groase și înalte. În 2019 și 2020 am crezut că trebuie să le dărâm, că-s toxice și mă sufocă. În 2021 am înțeles că zidurile mele-s bune, doar că trebuie cizelate cu ferestre mari și uși mici. Ferestre prin care să intre lumină caldă și uși prin care să intre oameni cu sufletul rumen.
Și acum, în ordinea întâmplărilor:
Ianuarie e cu disperare și frică, teama că o să îmi pierd mințile, că o să pierd controlul. Confuzie și o droaie de pumni în stomac. Mult tremurat, la propriu. Atacuri de panică, întoarse, dar într-un final înfrânte. Timp mult, cu mine. Frică multă, de mine. Cu mult acasă, care nu mai e acasă de vreo opt ani. Și într-un final, cu decizia de a nu fugi.
Februarie e cu speranță și teamă. Cu mers pe o sârmă suspendată la etajul zece. Cu alți pumni în stomac, cu alt timp cu mine. Cu soare și prieteni. Cu plimbări multe. Cu încercări și cu asumări și cu mult curaj. Cu lumini noi la orizont. Cu pisici care se cuibăresc pe piept.
Martie, aprilie și mai sunt lunile în care am plâns de fericire mai mult ca niciodată, lunile în care aveam liniștea duminicilor de vară în fiecare zi. Luni cu scenarii multe, la propriu, cu explorat, cu respect și fericire, cu uimire și cu mult entuziasm. Lunile în care viața părea că nu m-a zdruncinat niciodată, luni în care citeam despre moarte stând tolănită la soare, pe balcon, când întrebările existențiale nu mă mai chinuiau. Luni în care mi-am făcut mult spațiu să explorez și să mă bucur. Luni în care angoasa dispăruse, puneam capul pe pernă și adormeam ca un copil sătul.
Iunie, iulie și august m-au făcut să mă avânt iar în ceva ce se numește viață socială, m-au învățat ce înseamnă cuvântul statut, cuvânt care mi-a provocat și multă silă. Am fugit mult de oameni, am fugit și spre oameni. I-am făcut în ciudă vorbei ăleia cum că nu-ți mai faci prieteni după o vârstă, și m-am făcut frate de cruce cu o zână bună. În lunile astea au început să-mi sclipească ochii și să-mi bată inima mai tare, ca-n liceu, fără raționament. În lunile astea m-am tot împiedicat de coincidențe.
Septembrie și octombrie au continuat cu coincidențe și multe dimineți cu bormașini, care n-au reușit să facă nici ferestre, nici uși în zidurile mele, dar nici nu cred că ăsta era scopul lor. În lunile astea m-am obișnuit cu binele, dar nu l-am luat de-a gata niciodată. Multe zile lungi de filmare și plimbări scurte, cu mine, ca să nu mă uit. Cu frustrare, dar cu bucurie cât încape. Cu oameni frumoși și oameni de tot felul. Cu cinci băi în mare într-o zi de filmare. Și cu o intuiție bună.
Noiembrie și decembrie au fost cu relaxare, cu frustrare, cu frică și curaj, cu încăpățânarea de a rămâne în zona de confort. Cu seri cu Adele și zâna bună. În lunile astea am luat-o tot pe scări până la doi, deși am vrut de câteva ori să iau liftul. Luni cu ziduri de glume și ironie, cu sentimente împachetate în hârtie cu prințese. Cu zile în edit room și cu seri la J'ai Bistrot cu mult vin. Cu seri în baruri ilegale, tot cu mult vin. Cu cinci zile în Varșovia, cu și mai mult vin. Cu fericire multă, cu liniște. Cu întâlnirea cu un fost și concluzia c-am trecut peste. Cu cel mai tare cadou de ziua mea. Cu frustrare că dau scroll prea mult pe Instagram.
2021 mi-a dat mult și mi-a luat doar pietre de pe suflet. Mi-a lăsat multe de învățat, pentru anii care vin.
Te pup, 2021. Îți mulțumesc tare!
*
Așteptăm topurile amintirilor voastre din anul 2021 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2021), pe adresa [email protected], până pe 15 februarie 2022. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2021. (Redacția LiterNet)