Intro
În perioada 18 octombrie - 5 noiembrie 2021, atelierele de autocunoaștere prin scris Ori Trei (Poveste. Monolog. Scenariu) au fost organizate simultan în trei școli bucureștene: Școala Generală 59, Școala Generală 307 și Școala Generală 311.
Un grup de 30 de elevi din clasele a VI-a și a VII-a au putut să abordeze trei tipuri distincte de scriere:
Scrierea creativă (creative writing)
Scrierea dramatică
Scenaristică
Copiii au putut să experimenteze, atât prin teorie, cât și prin lucru practic, modul în care cuvântul scris poate genera forme diverse de conținut - fie el literatură, monolog și scenariu de film.
Ori Trei a propus abordarea scrisului din trei perspective diferite, plecând, însă, de la un numitor comun: autorul. Tinerii autori au fost încurajați să descopere și să exploreze propriile trăiri, gânduri, experiențe pe care, mai apoi, le-au transpus pe hârtie, în formele caracteristice fiecărui tip de scriitură în parte.
LiterNet.ro găzduiește o selecție de texte din portofoliul rezultat al fiecărui copil participant la ateliere.
Crina Liliana Tomuță (13 ani)
Autobiografia în 50 de cuvinte și o minciună
Mă numesc Tomuță Crina Liliana și am treisprezece ani. M-am născut și locuiesc în București. Materia mea preferată este matematica. În timpul liber mă ocup cu pictura, schițele în creion, iar din când în când joc baschet. Îmi place să asortez haine și să găsesc outfituri care să mă definească.
Plus / Minus
Unul dintre lucrurile care îmi plac este atunci când ninge. Iubesc să privesc fulgii cum se aștern pe asfalt, dar îmi displace faptul că pe jos se fac grămezi de zăpadă cu noroi.
Un alt lucru care îmi place este matematica, dar nu mă încântă problemele lungi de la geometrie.
Iubesc hainele, ador să le asortez, dar urăsc momentul în care nu găsesc ce îmi trebuie sau nu am o anumită piesă vestimentară.
Blugii evazați sunt piesa mea vestimentară preferată, dar partea mai puțin bună este că nu prea îmi găsesc blugi pe măsura mea, din cauza înălțimii.
Muzica îmi place foarte mult, dar ascult atât de mult o melodie încât, după o zi sau două, ajunge să nu îmi mai placă.
Ador să ies cu prieteni, să mă distrez și să-mi creez amintiri, dar nu mă încântă faptul că nu prea am timp și ajung să ies foarte rar.
În timpul liber dansez. Iubesc să mă mișc pe muzică, dar, în urma unui efort mai mare, fac febră musculară și îmi displace.
Fructul meu favorit este zmeura. Iubesc să o mănânc rece și cu zahăr. Fructul pe care îl detest este portocala.
Anotimpul meu preferat este vara. Îmi place când este cald și mă îmbrac subțire, dar detest momentul în care apare canicula din mijlocul zilei.
Iubesc să pictez și să fac schițe în creion. Pictez de la vârsta de șapte ani și nu mi-aș putea închipui viața fără această activitate. Evident, cel mai mult îmi displace momentul când fac mizerie pe masă, sau atunci când dau cu mâna peste paharul de apă.
Super-puterea
E dimineață. Deschid ochii, mă uit la ceas. E ora nouă. Nu am putut dormi pentru că m-am tot gândit ce super-putere voi primi în dimineața zilei în care voi împlini 13 ani.
Mă dau jos din pat și realizez că simt o senzație neobișnuită și îmi dau seama că ăsta s-ar putea să fie semnul că mi-a apărut puterea pe care mi-o doream de mult timp: să pot citit gândurile. DA! Asta e super-puterea mea.
Pornesc spre parter cu gândul de a-mi încerca noua putere. Acolo mă așteptau familia și prietenii. Am fost foarte fericită să-i văd pe toți. Am început să vorbesc cu ei și apoi deodată... Super-puterea mea intră în acțiune. Încep să citesc gândurile oamenilor cu care vorbesc. Mă uit în jur și îmi dau seama că totul se întâmplă ca o viziune. Vorbesc cu o persoană, mă uit în ochii ei și mă blochez, ca și cum aș visa cu ochii deschiși. După care intru într-un univers paralel, unde toate gândurile se întâmplă ca o serie de acțiuni ale persoanei.
După puțin timp, plecăm spre sala unde urma să se desfășoare aniversarea. Ajunși la destinație, începem să dansam și să cântăm. În continuare vine mâncarea și tortul, după care petrecerea continuă. Timpul se scurge foarte repede, iar când mă uit la ceas este ora 8 seara, momentul când petrecerea trebuia sa se sfârșească. Încep să conduc invitații spre ieșire, după care mă pregătesc să plec și eu.
Dacă ar fi să renunț la super-puterea mea, aș renunța doar pentru a nu mai afla ce gândesc oamenii despre mine sau la ce lucruri personale se gândesc. Ajung într-un final acasă. Nu sunt obosită. Mă simt chiar foarte bine, ziua de azi a fost superbă și desigur mi-am folosit puterea.