Scrisoare pentru mine / Super-puterea / Mă revolt / Plus / Minus

În perioada 18 octombrie - 5 noiembrie 2021, atelierele de autocunoaștere prin scris Ori Trei (Poveste. Monolog. Scenariu) au fost organizate simultan în trei școli bucureștene: Școala Generală 59, Școala Generală 307 și Școala Generală 311.

Un grup de 30 de elevi din clasele a VI-a și a VII-a au putut să abordeze trei tipuri distincte de scriere:
Scrierea creativă (creative writing)
Scrierea dramatică
Scenaristică

Copiii au putut să experimenteze, atât prin teorie, cât și prin lucru practic, modul în care cuvântul scris poate genera forme diverse de conținut - fie el literatură, monolog și scenariu de film.

Ori Trei a propus abordarea scrisului din trei perspective diferite, plecând, însă, de la un numitor comun: autorul. Tinerii autori au fost încurajați să descopere și să exploreze propriile trăiri, gânduri, experiențe pe care, mai apoi, le-au transpus pe hârtie, în formele caracteristice fiecărui tip de scriitură în parte.

LiterNet.ro găzduiește o selecție de texte din portofoliul rezultat al fiecărui copil participant la ateliere.

Mă numesc Nedelcu Sara. Sunt născută în localitatea Alexandria, județul Teleorman, pe data de 06.04.2008. Am tenul de culoare măslinie, ochii căprui, părul castaniu închis. Mulți spun că semăn cu tata și au dreptate. Îmi place mult să citesc cărți deoarece, atunci când trec la o pagină la alta, foșnetul lor mă liniștește.


Dragă Sară la 7 ani,

Știu că ți-e frică de a nu mai fi în centrul atenției. Am fost în pielea ta. Știu cum te simți când vine în vizită prietena cea mai bună a mamei tale, Cami, cu fetele ei, Mariam și Amina. Îmi aduc și acum aminte cum fetele celei mai bune prietene ale mamei tale erau băgate în seamă de prietenii părinților, iar tu stăteai într-un colț și te uitai cum nu mai știa nimeni că exiști. Știu cât de singură te simțeai. Ar trebui să le spui părinților, când vor mai vrea să meargă la acei prieteni sau la Cami, să rămâi la țară, deoarece pentru bunici mereu vei fi cea mai importantă. La fel și pentru părinți. Însă aceștia, dacă le spui că te simți inexistentă când vin și cele două, îți vor zice că ele vin foarte rar la prietenii comuni respectivi și de aceea sunt băgate mai mult în seamă.

Sara la 13 ani


Toată viața m-am gândit cum va fi această zi: ziua în care aflu super-puterea mea. Poate e nemurirea sau viteza...

E dimineață. Deschid ochii și mă uit la ceas. E ora 08.45. N-am prea reușit să dorm azi-noapte. M-am gândit ce super-putere voi primi. Mă dau jos din pat și, peste câteva momente, realizez că plutesc. DA! Asta e super-puterea mea. Încerc cu greu să controlez zborul, dar e în zadar. Tocmai ce am căzut, după o lovitură zdravănă la cap.

După alte câteva încercări zadarnice de a controla super-puterea, încep să mă pregătesc pentru școală. Îmi iau uniforma, îmi aranjez părul și ghiozdanul. Sunt pregătită. Pornesc spre școală cu gândul de a mai încerca încă o dată să zbor, însă vreau să uit că am intenționat să fac o asemenea prostie. Tot drumul spre școală mă gândesc dacă și colegilor le e greu să-și controleze super-puterile.

Azi vom face ore cu totul diferite față de până acum: vom învăța să ne controlăm puterile. Toată săptămâna vom face ore de genul acesta. Sper să reușesc într-un final să o controlez!

Ajung la școală. Mă duc în clasă. Îmi pun ghiozdanul pe scaun. Aud o voce cunoscută, aud pași. Apoi, deodată, o văd pe Antonia stând în fața mea. Speriată, super-puterea mea intră în acțiune. Încep să zbor și ajung din nou să mă lovesc de tavan. Antonia mă întreabă dacă sunt bine. Îi confirm cu o simplă mișcare din cap. Când îmi revin, aceasta îmi spune ce super-putere are: invizibilitatea.

După ce aflu super-puterile tuturor, încep orele. Mulți din clasă au primit ca super-putere intangibilitatea. Suntem repartizați la orele care ne ajută să ne controlăm super-puterea. În prima oră ne-au vorbit despre super-puterea noastră și cursurile pe care le vom avea pentru a reuși să o controlăm. Astăzi voi mai avea încă trei ore. Sper să reușesc! În a două oră, am plutit. Mi s-a spus că am făcut o treaba excelentă și chiar cred că am făcut. A fost prima dată în care am reușit să zbor și nu m-am dat cu capul de pereți. În a treia oră am început să controlăm direcțiile, spre unde ne îndreptăm. În a patra oră am început să controlăm viteza cu care zburăm. După aceasta, orele s-au încheiat.

Ajung înapoi acasă. Nu sunt obosită. Mă simt fericită. Am reușit să depășesc una dintre cele mai mari temeri: teama de a nu reuși să-mi stăpânesc super-puterea.

După câteva momente, îmi aduc aminte că unul din profesori a întrebat alt profesor: PENTRU CE AI RENUNȚA LA SUPER-PUTEREA TA? Celălalt nu a știut ce să răspundă. Timp de câteva clipe, încerc să găsesc și eu un răspuns. Și îmi dau seama care ar fi acela: dacă ar fi să renunț la super-puterea mea, aș renunța doar pentru familie. Ei vor fi mereu alături de mine ajutându-mă, iubindu-mă.


Sunt la bunici. Mă duc la magazin. Când ies din curte, văd poliția pe stradă. Se oprește la casa unor vecini. Acolo locuiește o familie: un bărbat, o femeie și trei copii. Tot satul știe despre cei doi: că sunt niște bețivani și că bărbatul respectiv, Ion, își bate nevasta. Dar de dată asta văd că mama copiilor nu este acasă. Sunt doar cei trei copii și bărbatul.

Când mă întorc, poliția nu mai este, însă nici în casă nu mai se află nimeni. În acel moment, o văd pe Delia, una dintre vecinele mele. Casa bunicii ei este lângă cea a familiei cu trei copii. Aceasta îmi spune că Ion i-a lovit pe cei doi băieți ai săi, iar aceștia au fost duși la spital. Fata însă nu a pățit nimic.

Nu pot să cred! Cum ar putea un om să facă așa ceva?! Pe băiatul cel mare îl cunosc de mică, suntem prieteni. Mereu găseam jocuri distractive care să ne ocupe timpul, însă acum nu-mi pot imagina cum se simte. Oare este bine?

Mă simt revoltată! Știu că nu pot schimba nimic, însă aș vrea să pot.


În timpul vieții găsești multe lucruri care îți pot plăcea, pe care le poți iubi, urî sau chiar detesta. Mie îmi place să citesc cărți. Îmi place, atunci când termin pagina și dau la următoarea, să aud cum aceasta foșnește. Însă nu îmi place atunci când pagină respectivă se murdărește sau se rupe, chiar și puțin. Când se întâmplă una ca asta, cheful meu de citit se duce.

Îmi place chiar mai mult ca, într-o dimineață friguroasă de toamnă, să privesc copacii cum rămân fără frunzele lor multicolore. Aș privi copacii ore întregi, însă nu îmi place momentul când privesc ceasul, văd cât timp am stat și nu am făcut nicio temă pentru școală.

Îmi place să mă plimb cu bicicleta, deoarece îmi place foarte mult să simt vântul cum se joacă cu părul meu. Dar nu îmi place să îmi spună cineva cât timp am voie să mă plimb, deoarece nu mă voi distra deloc, ci voi sta tot timpul cu ochii la ceas.

Îmi place foarte mult să particip la concursuri, deoarece învăț lucruri noi care mă pot ajuta în viață. Însă urăsc să pierd, pentru că eșecul mă face să am și mai puțină încredere în mine decât aveam.

Îmi plac foarte mult animalele, mai ales câinii, deoarece aceștia îți pot fi niște prieteni foarte buni, însă urăsc pisicile. Acestea par foarte viclene și narcisiste.

Iubesc să fac desene în creion, deoarece în acele momente mă relaxez și pot să fiu atentă la propriile mele gânduri. Însă urăsc pictura, deoarece mă enervează când ies din conturul respectiv.

Iubesc să fiu în centrul atenției și să fiu lăudată tot timpul, însă detest să văd că altcineva este în centrul atenției. Atunci simt că nu mai sunt la fel de importantă cum am fost odinioară.

Iubesc să dorm în timp ce plouă, deoarece sunetul picăturilor de apă care se lovesc de șosea mă liniștește. Însă detest să aud muzică atunci când mă pregătesc să dorm, deoarece știu că nu voi putea adormi.

Ador să văd cum fulgii de nea se lovesc de asfalt și încep să depună un strat de zăpadă pe șosea, deoarece simt mirosul sărbătorilor mele preferate. Dar detest atunci când ninge puțin și se fac bălți insuportabile. Ador să îmi petrec sărbătorile alături de familie, deoarece pentru mine sărbătorile sunt create pentru a le petrece cu familia, dar detest să știu că un membru al ei va întârzia.