M-am uitat lung la bruta care pentru prima dată îmi vorbea la persoana a doua plural. Aș fi vrut a spune multe, aș fi vrut să tac, să aștept, să văd ce se va întâmpla. Sincer, nu știam cum să reacționez. Arătarea avea pentru prima dată o altă față și nu știam cum să mă comport. Niciun mușchi nu se mișca.
Nu cu multă vreme în urmă am primit lovitură după lovitură, și ca un bun creștin, am întors și obrazul celălalt. Veștile proaste au căzut ca din senin, iar EI, Brutei, nici nu îi păsa, sau părea că nu îi pasă. Orice palmă primită a fost una gata să mă doboare, să mă amestece cu lutul din care m-am zămislit. Nu m-am lăsat, i-am râs mereu în față, i-am cântat, mi-am alungat durerea și urâtul, mi-am înecat jalea și amarul în cântec, în scris, în citit, în lungile plimbări împletite cu gânduri și cuvinte ce aveau să mă întărească! Nu m-am lăsat, nu mă las! Orice ar fi fost să fie primit am luat și am răspuns zâmbind: "nu-mi dai cât pot duce și nici nu știi câte pot căra"!
- Poftiți, ați pătimit îndestulat!... mă trezi din monologul meu interior vocea Brutei, ce pentru prima dată, era mieroasă. Mi-ar face rău să știu că voi pleca și că veți gândi amar despre mine!
Amar? Hmmmm, dulce cuvânt pentru toate câte au fost să fie și prin câte am trecut. Amar a fost când mi-ai luat oameni dragi! Și mă vei lăsa să-i văd când am să închid ochii! Amar este când te usuci de dor și nu poți, pe toți a-i cuprinde în brațele ce așteaptă binecuvântarea iubirii! Amar este gustul bolii și al durerii, al lacrimilor scurse după despărțire, a neputinței!
- Toate câte au fost să fie au avut un rost și toate câte vor fi, au un sens! Nu veți înțelege nimic din viață dacă stați mereu să căutați o justificare, un răspuns, la tot ce este și se întâmplă! Poftiți, hârtia și creionul dumneavoastră! N-am fost așa de rău pe cât gândiți! Hai, că am fost mai bun decât cel ce a trecut și sigur, voi fi mai urât decât cel ce stă să vină! Acolo, undeva, poate departe, chiar am făcut și eu ceva pentru dumneavoastră!
Da! Sigur că a făcut! A luat, poate cu două mâini, dar mâna care a dăruit a fost miloasă. Bucurie a fost sufletului meu când mi-am strâns părinții în brațe, când le-am sărutat obrajii trecuți prin lacrimi și dor. Un an și jumătate departe, cu vocea și chipul prinse doar în telefoane, nu este ușor! Nimănui nu îi este! Nici realizare și nici bucurie mai mare nu a fost decât atunci când am ajuns acasă la mine. Poate doar și pentru asta, ar trebui să iert Bruta! Nu a fost timp suficient și n-am avut vreme pe toți cei dragi a-i vedea, unii s-au și supărat, dar ce nu pricep cei supărați este că timpul nu are răbdare și am ales să fiu cu ai mei, cât am primit în dar timpul acela!
Lumii i-am oferit un volum de proză (Umbre - editura Aius, Craiova - 2021), din lumea mea, a satului din care mă trag și pe care îl visez așa cum l-am lăsat, chiar dacă astăzi multe s-au schimbat. N-am mai dat pe acolo de mult amar de vreme, dar merg mereu în visele mele spre el, spre ei, spre mine de odinioară. Apoi multe pregătesc pentru lume, doar vreme să fie și răbdare pentru a le scoate pe toate la lumină.
Mi-am purtat pașii spre locuri noi, descoperind file de poveste și istorie, oameni și întâmplări care mi-au hrănit sufletul și mintea. Călătorind, m-am ușurat de păcate, de închisoarea orașului și stresul zilelor ploioase.
Bucurie a fost să pot călători și odată cu personajele cărților pe care le devorez oricât de obosit aș fi, în fiecare seară și dimineață. De notat: seria scrisă de Hilary Mantel - Bring up the bodies; The mirror & the light; Wolf hall (în original); Haddon Mark - Pata cu bucluc; Morpurgo Michael - Flamingo boy (în original); Pepino Cristian - A doua carte de la Vama Veche; Dumitru Radu Popescu - Mări sub pustiuri; Nora Iuga - Lebăda cu două intrări; Ștefan Frumușanu - Cine mi-a ucis fiul; Regina Maria - Gândurile mele din vremea războiului; Dana Grigorcea - Sentimentul primar al nevinovăției.
Ooo... și câte ar mai fi să fie de scos la lumină, câte titluri, câte gânduri, câți scriitori!
După multă vreme m-am întors la ceea ce știam a face acasă mai bine, sau cred că făceam bine. Evenimente. Într-un alt loc, o altă limbă, alte cerințe și sigur alt public. M-am adaptat și mi-a săltat inima de bucurie atunci când am primit oferta de a lucra în departamentul de evenimente.
Apoi, cred că sunt ca oricine, descopăr rețete noi, le inventez și reinventez. Grădinăresc și mă bucur de fiecare fruct sau floare ce crește sub ochii mei. Devorez filme, seriale și documentare (The Kominsky method, Schitts Creek, Explained, Young Sheldon, Bridgerton, Santa Clarita Diet, Elite, Cable Girls, etc.).
Bruta, trecută acum la chipul blând, a lăsat creionul și hârtia și a plecat. Nu am băgat de seamă când. Nu m-am uitat după ea. M-am așezat la masă și am scris cu sufletul ușurat și inima plină de speranță.
Duce-te-ai să te duci, unde a sta apa să stai, că cine după tine vine, are gânduri mai dulci și zile mai senine!
*
Așteptăm topurile amintirilor voastre din anul 2021 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2021), pe adresa [email protected], până pe 15 februarie 2022. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2021. (Redacția LiterNet)