31.01.2022
2021 a fost anul în care nu am mai alergat după proiecte și nici nu am mai avut dorința de a demonstra ceva cuiva. Am încercat să iau lucrurile așa cum vin și să văd ce pot obține din acele experiențe, fără a mai pune o presiune copleșitoare pe umerii mei, la cele 45 de kilograme și 1,61 m înălțime. Mi-am dat seama că trecem printr-o perioadă în care devine din ce în ce mai greu să ai parte de momente sau evenimente care sunt în controlul tău, așa că am mimat controlul și acolo unde am simțit că vulnerabilitatea mea nu va fi privită ca slăbiciune, am lăsat-o să își facă de cap. A fost anul lui "Ce facem?", și prin asta nu mă refer la cum acționez, ci la ce se întâmplă cu viața mea și în ce direcție o iau lucrurile, fără a poetiza în vreun fel această "frământare".

Pe plan profesional, 2021 a însemnat o nominalizare la Premiile AFCN pentru proiectul "Prezent! Rescris în Scânteia", proiect al Asociației inCAP ("Inițiative în Cinematografie și Arte Performative"); participarea în calitate de trainer în cadrul programului "Ora de teatru", proiect al Teatrului Municipal "Bacovia"; o lectură performativă - "Insultați Belarus(ia)" de Andrei Kureicik, în cadrul programului mondial de lecturi "Belarus(ia) Worldwide Reading Project"; adaptarea pentru indoor a spectacolului S-a întâmplat într-o joi de Elise Wilk, regia Octavian Jighirgiu; premiera spectacolului Tu ce te bagi?, adaptare după Cumetrele, de Michel Tremblay, regia Firuța Apetrei; prezentarea trilogiei "Prezent! În Scânteia" (Asociația inCAP) în cadrul proiectului demarat de Centrul de Teatru Educațional Replika - "Platforma de Artă Educațională 2021 - Suntem încă aici!"; o reclamă; participarea la patru festivaluri de teatru; participare (cu tradiție) în calitate de trainer în cadrul Festivalului de Teatru Tânăr - I.D.Fest; participarea în cadrul proiectului "Laboratorul de Arta Actorului", coordonat de directorul de scenă Victor Ioan Frunză; un spectacol lectură - Liliana în drum spre mare de Crista Bilciu, regia Antonia Mihăilescu, text câștigător al Concursului de Dramaturgie-Monodramă 2021 desfășurat în cadrul Bacău Fest Monodrame; premiera spectacolului Căsătoria, după N.V. Gogol, regia Slava Sambriș.

Pe plan personal, 2021 a fost un an extrem de greu. M-am simțit neputincioasă de multe ori, am fost furioasă, am plâns, m-am însingurat, dar în același timp, a fost anul în care am reușit să mă apropii cel mai tare de mine.

2021 a fost anul în care am luat carnetul, din prima și nu din prima. Mi-a fost atât de frică la examen că nu voi putea stăpâni mașina, încât mi-am programat corpul să facă febră. Așa că fiind pandemie și cu restricțiile de rigoare, domnul polițist a zis să mai amânăm un pic examenul. În martie nu m-am mai temut de nimic. La mine abia a doua oară e cu noroc.

2021 a fost anul în care am urcat pentru prima dată pe munte (Masivul Ceahlău) în două persoane, pe un drum de aproape cinci ore, fără să fi cunoscut traseul. Urmau sărbătorile de Paște, așa că în afară de alte două cupluri cu care ne întâlniserăm întâmplător, nu mai era nimeni în munți. Zăpadă, gheață, noroi, ceață, frică de avalanșă și un rucsac care era cât mine de mare... Am petrecut seara de Înviere la Mănăstirea Ceahlău. În munți îl simți pe Dumnezeu diferit.


2021 a fost anul în care am vrut să mă las de teatru. A fost momentul în care am zis că trebuie să mă folosesc de toate aptitudinile mele motrice și pedagogice, așa că m-am înscris la Fitness Scandinavia School și în urma cursului am obținut o acreditare ca Instructor de Pilates.

2021 a fost anul în care tot în urma unui episod de revoltă și neputință, m-am înscris la un curs de Expert Accesare Fonduri Structurale și de Coeziune Europene, încă o acreditare luată pe principiul "Lasă mamă, că nu se știe când o să îți folosească!".

2021 a fost anul în care mi-am dat cățelul (Petre) la dresaj o lună, ca să pot profita de vacanță, așa că de dor am cumpărat conserve și zgărzi de deparazitare pentru toți câinii fără stăpân de pe plajă.
2021 a fost anul în care am învățat să înot.
2021 a fost anul în care am ascultat zeci de ore de podcast și am început să citesc cărți de psihogenealogie.
2021 a fost anul în care am descoperit că pot să iubesc cu blândețe, răbdare, liniște și generozitate.
2021 a fost un an.

*

Așteptăm topurile amintirilor voastre din anul 2021 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2021), pe adresa [email protected], până pe 15 februarie 2022. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2021. (Redacția LiterNet)

0 comentarii

Rubricile categoriei

Topuri & Retrospective

Publicitate

Sus