Am făcut proiecte, am câștigat prietenii, am muncit și m-am distrat chiar și online. Chiar și cu meetinguri care durau ore pentru a duce la capăt idei. Plus altele, uneori tot atâtea, alteori poate mai multe, în care eram doar oameni. Cu bune și rele, viața și fericiri, probleme și glume.
Am văzut locuri noi cu oameni vechi, am evoluat împreună și am luat decizii. Mi-am atins idealuri vechi și am parcurs, alături de ei, Everestul meu personal. Am alergat până la tren să vedem răsăritul împreună. Într-un oraș pe care nu îl știa niciunul. Ne-am distrat, am dansat și am obosit pe ritm.
Anul trecut am încheiat cu succes un șir de responsabilități, care au venit, pe rând, cu plânset, nervi, stres, emoție, bucurie, iubire, împliniri, amintiri și culori. Uneori albastre. Și, cel mai important, mulțumire.
În noiembrie am făcut primul nostru proiect independent ca formă de organizare. Am muncit, am sărbătorit, am căutat, am scris, am mers kilometri pe jos, am consolidat relații, am reușit, am educat. Poate că 50 de oameni au ieșit mai bucuroși după două zile de răspuns la nedumeririle lor. Am stat în frig să le mulțumim cum am știut mai bine. Și au simțit să facă și ei asta pentru noi. Ne-am bucurat.
Tot anul, pe repede-înainte: cursuri, workshopuri, facultate, cărți, filme, podcast-uri. Muzică nouă. Research. Flori. Semnături pe tricouri. Nopți lungi. Dimineții târzii. Ceaiul nu mai are gust de acasă. Lumina nu mai e caldă. Casa miroase a cald, a căldură sufletească. Căminul, nu. Orașul, da. Luminile orașului mă transpun. Laptopul mi-a devenit fereastră.
Am râs cu gura până la urechi. I-am făcut pe alții să zâmbească. Ne-au fost anulate biletele de avion, dar nu și dorul de ducă.
Și am continuat să scriu și să fac ceea ce îmi place. Să citesc și să pot, după un timp, să recunosc pasaje ce erau scoase din carte. Am publicat. Am reușit câte ceva. În 2021, cred că am văzut și revăzut cei mai mulți oameni.
2021 a fost un perfect compus: din persoane noi și vechi. Recompus: din experiențe îmbunătățite. Descompus: cu plecări și veniri, treceri și întoarceri la maturitate. A fost mai-mult-ca-perfect-ul de până acum, dar mereu va lăsa loc de a continua în 2022, 2023... n+1 în care să ne simțim așa.
Parcă recapitularea acestui an a durat mai puțin ca în alții... Dar a fost mai intensă în momente, în reușite și nu neapărat în numărul lor. Nu îmi amintesc multe zile, dar sunt conștientă că m-am bucurat și m-am entuziasmat des.
Simt că am terminat anul pentru care voi fi mereu recunoscătoare. Doar mulțumesc oamenilor care au fost anul acesta cu mine.
*
Așteptăm topurile amintirilor voastre din anul 2021 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2021), pe adresa [email protected], până pe 15 februarie 2022. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2021. (Redacția LiterNet)