E anul în care am ales să pun pe picioare casa bunicilor, nelocuită deja de mai bine de 20 de ani, uitată și ea într-o depresiune din Țara Lăpușului. În camera în care obișnuiam să mă lăfăi între pernele uriașe ale bunicilor acum crescuse un cireș sălbatic, iar în curte, liliacul mov al bunicii era acum invadat de o vegetație de-a dreptul luxuriantă. Era un prilej bun să dezgrop povești vechi și să iau la mână amintiri adunate cu duiumul, renovând pas cu pas căsuța asta. Bucătăria cu toate formele de copt și șorțurile bunicii, poze înrămate sau nu, radioul rusesc al bunicului, fotoliul de lângă sobă unde beam lapte cald seara și după care stătea ascunsă cloșca cu puii, totul, absolut totul era încremenit parcă în timp. 3 luni a durat renovarea, dar s-a simțit cât toată copilăria.
E anul în care am ales să NU mă întorc în București și să rămân acolo o perioadă nedeterminată. Pentru prima oară simțeam că nu mă mai cheamă nimic înapoi și că am libertatea alegerii. Am revăzut prieteni din copilărie și am cunoscut oameni noi. Prin ceața asta deasă oamenii sunt "mândri" și se supără repede, dar dacă știi să-i asculți pot fi și foarte săritori și calzi (pe de altă parte, cea mai scăzută temperatură din țară în 2021 a fost frecvent înregistrată tot în Târgu Lăpuș). Grijă pe unde calci și ce discuții pornești că gurile-s multe și urechile abia așteaptă alte și alte povești. Așa am aflat că discuțiile mele prin sms-uri cu oameni curioși au ajuns până în primărie sau că telefonul american acum se joacă în altă ligă, iar asta din punct de vedere al unui tânăr regizor de teatru cred că pune doar paie pe foc imaginației și umorului. Pe scurt, o oază de liniște și neliniște. Orășelul ăsta cu bune și rele, la fel poate ca multe alte comunități mici, te poate duce cu gândul la Dogville, dar doar pentru fracțiuni de interacțiuni și poate abia atunci încep cu adevărat provocările.
E anul în care am descoperit că zona asta e chiar plină ochi de copii pregătiți să soarbă informație. Dar ia-o de unde nu-i. 2021 e anul în care am invitat peste 400 de copii din zonă sub stejarul din spatele casei bunicilor mei, pentru a le povesti alături de oameni frumoși câte-n lună și în stele. Tot acolo, sub stejarul ăsta bătrân am chemat artiști dornici să cunoască tinerimea și să joace mici spectacole în aer liber sau să țină ateliere pentru copii de toate vârstele.
Accesul la cultură în astfel de zone se rezumă în mare la activități de divertisment cu ocazia Zilei copilului sau poate de Crăciun, cu spectacole improvizate la casa de cultură, colinde sau cadouri, dar bune-s și astea, nu? Mi-am dorit să aduc o alternativă sănătoasă sau măcar curajoasă copiilor și adolescenților de acolo prin activități care să le stimuleze altfel creativitatea și umorul. Pentru că, zic eu, e mare nevoie de el. Hazul de necaz te poate salva de multe.
Trebuie subliniat faptul că lăpușenii au un simț al umorului foarte dezvoltat și zic eu, destul de atipic. Atunci când n-au venit artiști să cunoască copiii, am urcat noi copiii în autocare și i-am dus prima oară la teatrul din Baia Mare (la aproximativ o oră de Târgu Lăpuș). Am aflat cu ocazia asta că numeri pe degete copiii care au călcat într-o sală de teatru adevărată. Astfel am pornit unul din proiectele noastre de intervenție culturală pe numele lui explicit: "PRIMA OARĂ LA TEATRU" și în scurt timp ne-am înființat Asociația Culturală Sub Stejar (6 luni de activitate).
E anul în care prin meseria mea am simțit că pot fi de folos. Altfel. Nu știm încotro ne vor duce drumurile, dar știm că anul 2021 a fost un an în care niște copii au făcut prima oară cunoștință cu teatrul sau cu oameni frumoși și creativi veniți de departe pentru ei. Poate că izolarea asta nu mi-a folosit profesional și cu siguranță nu a deschis ușile teatrelor pentru mine, din contră, dar știu că am reușit eu să le deschid altora.
Dacă aveți drum sau aveți elanul de a vi-l face înspre noi, sunt copii chiar isteți și dornici să vă cunoască sub stejar. Probabil voi fi și eu la umbra lui pe undeva, răsfoind cărți care mă mai țin conectată și cu planurile mele pentru 2022. Aruncați un ochi peste ce am făcut. Poate vă inspiră ceva. Ne găsiți pe www.substejar.ro, pe facebook.com/substejar sau direct în sudul Maramureșului, acolo unde-i ceața deasă, deasă.
*
Așteptăm topurile amintirilor voastre din anul 2021 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2021), pe adresa [email protected], până pe 15 februarie 2022. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2021. (Redacția LiterNet)