Dramaticul și întunecosul: un 2021 care a continuat să mitralieze tone de suflete și minți, pe terenul propice al deznădejdii și neputinței, un 2021 care a dezbinat, cu îndârjire, oameni și suflete, care a săpat în mintea mea sentimentul de hău imens care aspiră într-un vortex cultură, educație, sănătate, sentimente, pe o scenă cu marionete minuțios încurajate spre "progres", un 2021 în care maladia "internetului" și-a triplat victimele, tineri în simbioză perfectă cu singurătățile lor necruțătoare.
Seninul și luminosul: vis-à-vis și-a ițit corola un 2021 al frumosului. Inima derulează cu repeziciune imagini trăite intens și Viu. Am descoperit o Românie mioritică ce așteaptă să fie savurată și iubită, am plantat, de cu primăvară, flori în grădină și iubire în suflet, m-am îmbătat în vară de crepusculul apusurilor, am inspirat mirosul Lunii în pătrar, am înotat în ape albastre și limpezi, mi-am cerut iertare toamnei că sunt îndrăgostită iremediabil de primăvară, am vizitat o Spanie copleșitor de frumoasă și i-am mulțumit lui Dumnezeu că mi-a îngăduit să mai gust o fărâmă din divina Lui creație.
E anul în care am conștientizat că frumusețea nu stă în ochii privitorului ci ea este, pur și simplu, atunci când inima are poarta deschisă, e anul care m-a apropiat cu o clipă de Mine și m-a îndepărtat cu un veac de nepăsarea de a fi, e anul în care mi-am bătut sufletul pe umăr, l-am luat de mână și-am pornit în călătoria magică a cuvintelor, e anul în care am legat prietenii noi și-am dezlegat frustrări vechi, e anul care nădăjduiește la un 2022 în care lumea va ieși din derivă, conștientă că salvarea vine doar de la EA.
Trăgând linie, sufletul a declarat 2021 un an plurivalent. Mă înclin pentru simpla stare de a-l fi Trăit.
*