Atunci am conștientizat că am început o nouă etapă, că viața va avea alt ritm de acum înainte și că statutul de student se va sfârși curând. Încheiam totuși ultimele luni de facultate într-o cameră cu mult diferită față de cea de la căminul din Tei. Avea dimensiunea unei chilii iar tavanul mă uluia prin înălțimea sa amețitoare. Nu conteneam să-l privesc în diminețile în care soarele își arunca primele raze prin geamul monumental, arcuit, pentru ca mai apoi să se retragă și să lase camera într-o penumbră cafenie. Mă simțeam într-un spațiu al creativității, unde arhitectura casei mă îmbia să fac și eu arhitectură la rândul meu.
Diminețile începeau devreme, cu plimbări scurte pe străzi pe care nu le cunoșteam mereu, sorbind din priviri detaliile tuturor clădirilor, indiferent că erau moderniste, Art Nouveau, eclectice sau neo-românești. Lucram apoi la proiectul de diplomă, până aproape de înserare când ieșeam din nou pe străzile întortocheate ale vechilor cartiere bucureștene. Îmi plăcea să observ cum tencuielile îmbătrânite ale caselor deveneau stacojii în lumina apusului. Venisem cu gândul ca voi sta doar șase luni aici, până voi termina facultatea, și aș fi vrut să mă bucur de fiecare zi ca și când ar fi fost ultima.
Dar lucrurile s-au așezat și am avut ocazia de a urmări cum ceea ce mă înconjoară se schimbă pe parcursul celor patru anotimpuri. Iarna, smochinul din curte lăsa să intre pe fereastră o lumină albicioasă care se așeza tot timpul pe blatul biroului și care nu zăbovea mai mult de o oră. Primăvara, lumina din cameră avea irizații de un verde crud, strălucitor, fiind filtrată de frunzele proaspăt ieșite. A urmat apoi vara și frunzele smochinului erau deschise pe deplin, depășind cu mult dimensiunile palmelor mele. De data asta lumina avea în ea nuanțe de verde smarald. Toamna n-a întârziat nici ea să apară și am observat cum frunzele îngălbenite scoteau la iveală smochine mari, gumoase scăldate într-o lumină aurie.
În toată această succesiune a anotimpurilor am început, finalizat și continuat lucruri atât în plan personal cât și profesional. Am început să simt cum e să porți mereu pe cineva în suflet și să primești exact ceea ce oferi, ba uneori chiar mai mult. Am terminat facultatea după șase ani ce nu o dată mi-au părut interminabili. Am început să muncesc, să mă întrețin, să gătesc și să descopăr tot mai multe laturi ale vieții de adult. Am continuat să scriu, să citesc sau să mă bucur de plăceri simple precum o înghețată de fistic savurată în doi după o binemeritată așteptare. Am început și terminat multe lucruri, mai mult sau mai puțin însemnate, însă mai presus de toate am continuat să fiu recunoscător pentru fiecare zi pe care anul 2021 mi-a oferit-o.
