Apoi am început să dansez. Șampania roz se destrăbăla pe pereții paharului de cristal și eu, eu silabiseam niște cuvinte pe care nu le înțelegeam.
Între timp s-a făcut dimineață, artificiile s-au oprit, pisica s-a întors acasă și s-a cuibărit sub brad. A doua zi m-am trezit târziu și mi-am făcut o omletă. A treia zi, m-am uitat la un serial, apoi m-am uitat la alt serial, și tot așa până m-am plictisit.
Apoi s-a terminat concediul și colegii m-au întrebat cum a fost. Pe moment n-am știut dacă e mai bine să mint sau e mai bine să tac. Pentru că trebuia să umplu liniștea cu ceva, am trecut la alt subiect și ei au fost de acord. Pandemia asta nu poate dura la infinit. "Cel puțin un an de acum înainte" a spus cineva și altcineva l-a contrazis. "Ce-ai mă, ești dus? Dacă mai ține un an de acum încolo, mă arunc de la etaj", așa i-a zis altcineva și atunci, un coleg, pe care nu l-am întâlnit niciodată, i-a spus "Băi, ești prost, tu stai la casă, o să fie o sinucidere ratată".
Și de aici a început o întreagă discuție despre. Unii erau de părere că pandemia asta e mâna rușilor, alții erau de părere să schimbăm naibii subiectul, "că numai despre vaccin vorbim în ultimul timp, ce, parcă pe noi ne-a întrebat cineva când ne-au înțepat împotriva variolei? Și? A murit cineva că a fost înțepat fără să fie întrebat? Păi vedeți? Toată nebunia asta a devenit plictisitoare. Acum trebuie să vă las că am ședință".
Apoi am avut câte trei ședințe pe zi, în fiecare zi la aceeași oră, până m-am plictisit de atâtea ședințe și mi-am schimbat jobul. Din doi în doi ani e bine să faci o schimbare în viața ta, așa zice lumea. Primele două luni a fost bine până când, în a treia lună, mi-am dat seama că nu mai înțeleg nimic. Vorbeau toți repede și cu accente din diferite regiuni ale Angliei și făceau glume la care râdeau toți, în afară de mine. În timp ce ei râdeau, eu căutam pe google translate cum se spune în română. Rar se făcea să găsesc și atunci era deja prea târziu să mai râd, ei treceau deja la alt subiect, mai serios, legat de serviciu.
Mereu se întâmpla ca atunci când eu căutam cum se spune, ei să fie de părere că eu aș fi cea mai potrivită să tratez punctul a sau punctul b din ordinea de zi și, pentru că habar n-aveam ce vor de la mine, spuneam de fiecare dată "sure" și încheiam discuția.
Așa au trecut toate celelalte luni, uneori chiar mă gândesc cum am rezistat să nu înțeleg mare lucru atâta vreme. Apoi au venit din nou sărbătorile, ne-am urat "La mulți ani" și am făcut patruzeci de sarmale.
Înainte de miezul nopții, am băgat pisica în casă și abia apoi am dat drumul la artificii.
*