16.02.2022
Îmi spunea cineva că un an în care n-am pierdut pe nimeni drag e un an bun. Iarna a fost cu prea mult gri și întuneric, cu ceață și angoase, cu întrebări prea multe și anxietate de prea multe: de viitor, de oameni, de privit în interiorul speriat, de înțeles. Anul 2021 a început pentru mine doar în primăvara târzie aferentă și pe urmă mi-a spus multe.

Mi-a șoptit să am răbdare și să mă bucur mai mult. Mi-a dat întâlniri de pus în versuri și întâmplări de povestit. Mi-a dat inspirație. M-a împins spre catharsis. Mi-a mulțumit că încă cred. Mi-a povestit despre cât de frumoasă e viața prin oamenii cu care am purtat discuții fără sfârșit în bucătărie. Mi-a făcut cafele bune. M-a plimbat fără sens în căutarea scopului de peste zi. Mi-a descoperit oameni noi, profesional și personal, întrepătrundu-se. Mi-a dat cafele de băut și răspunsuri de aflat în sala de repetiții a Teatrului Național din Cluj-Napoca, cu liniștea Andei din 2017 privind spre îndeplinirea dorinței. Mi-a adus imaginea părinților la primul meu spectacol dintr-un teatru profesionist. Mi-a turnat mult vin bun și povești pe balconul de la 10 la apus. Mi-a scris poezie și plimbat prin ploaie. Mi-a arătat că aici și acum-ul e singurul care contează în final. M-a rugat să caut mereu ceea ce e intens. Mi-a oferit întâlniri cu oameni de păstrat în suflet. Mi-a reamintit cât de esențial e să ai cu cine vorbi. Mi-a spus cât de important e să fii și să-ți fie oamenii în jurul tău. M-a îmbrățișat cu marea iarna, de ziua mea. Totul are sens când stai și privești marea. Acolo, pe țărm, e totul posibil și toate-s cum le vrei.



Mi-a luat gândurile rele. Mi-a luat frica de viitor. Mi-a luat o parte din neîncrederea în mine. Mi-a luat părțile de oameni din mine care nu îmi făceau bine. Mi-a luat mult prea multele întrebări. Mi-a luat unele neliniști. Mi-a luat ce nu era necesar. Mi-a luat din încruntare. Mi-a luat din necunoscut. Mi-a luat din fugă. Mi-a luat din teama de a mă apropia de mine.

La final de 2021 mi-am pus rochia satinată și rujul roșu, mi-am luat oamenii dragi de mână sau în suflet pe unii și am început să sper.

Să sper că o să ajungă toți să vadă marea așa cum o văd eu.

*
Așteptăm topurile amintirilor voastre din anul 2021 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2021), pe adresa [email protected], până pe 20 februarie 2022. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2021. (Redacția LiterNet)

0 comentarii

Rubricile categoriei

Topuri & Retrospective

Publicitate

Sus