Cea mai frumoasă amintire e când te îndrăgostești. Frumoasă până la incalificabil, intolerabil. Frumoasă pentru că improbabilul pare frumos.
Cea mai utilă amintire e atunci când câștigam, prin noiembrie, primul concurs de proiecte AFCN, în rara mea calitate de PFA, bineînțeles. Asta ca să nu uit că am putut. Și precis, nu singură.
Cea mai mișto / dureroasă / transpirată și dragă amintire a mea din 2021 e munca la rolul din spectacolul făcut pe muchie de an: Voiam doar să țip, pe textul lui Mihai Ignat și în regia Danielei Lemnaru, livrat un pic înainte de Crăciun la Facultatea de Artă Teatrală Târgu Mureș. Never forget!
Cea mai simpatică amintire e lucrul împreună cu cei de la Teen Media în cadrul atelierului de creație de la Teatrul În Culise, din București, prietenia cu ei toți, neprețuita lor inimă.
Cea mai reală amintire e când cineva la care nu mă așteptam, m-a susținut.
Cea mai oțetită, e atunci când cineva la care mă așteptam, nu m-a susținut.
Cea mai arzătoare amintire din 2021 e marea la Sulina.
Cea mai dulce amintire sunt sărbătorile petrecute cu mama, zilele noastre, aniversările, dar mama e sănătoasă și veselă și, slavă cerului!, toate astea nu s-au transformat totuși în amintiri. Sunt reale, sunt vii, sunt prezente.
Cea mai transparentă și mai vagă amintire din 2021 sunt eu. E un an în care nu am scris, nu m-am oglindit. Doar trăit.
*
Așteptăm topurile amintirilor voastre din anul 2021 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2021), pe adresa [email protected], până pe 25 februarie 2022. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2021. (Redacția LiterNet)