Ei, dar a venit și partea bună. M-am refugiat în scris și am tot scris de parcă aș fi putut muri în ziua următoare și nu rămânea o amprentă a mea. Am insistat până mi s-a publicat o carte de poezie și nu mai vedeam timpul atât de negru, ci doar într-un ușor gri. Am reușit să ajung prin vară în București, dar tot cu frica și bucuria la purtător. Devenisem bunică pentru a doua oară și viața înflorea în locul și timpul uscat. Frica a fost legată de intervenția chirurgicală, care din fericire a decurs foarte bine. Îmi amintesc doar că atunci când am ajuns în fața sălii de operații i-am zis LUI în gând, că e răspunzător și să fie atent ce decide. Nu am experimentat nimic paranormal, cum mai auzisem.
Apoi a venit iar bucuria, căci am avut lansarea de carte, e drept într-un cadru restrâns, unde mi-am expus și tablourile pictate. Am reușit să-mi rătăcesc pașii și privirea prin Bucovina - în Gura Humorului și Vatra Dornei, unde am găsit oameni cu sufletul cald și peisaje de vis. Dacă vizitezi aceste locuri, te vei întoarce la un moment dat precum păsările călătoare ca să te încarci cu plăcut. În 2021 am finalizat și o carte de proză scurtă, care va apărea în 2022, deci vechea mea pasiune renăscuse.
2021 mi-a adus visele spre împlinire, m-a apropiat de adevărații prieteni, de familie. Am prețuit mult mai mult viața.
*