Noi n -am știut, besmetici, ce fericiți am fost.
Duceam o viață-n cifre, proteste și restricții
Și ne călcau pe nervi aceste interdicții.
Dar eram vii, puternici, chiar uneori voioși
Mascați și -așa "pretins infecțioși".
Și-adesea, cu elan și teama la picioare
Ne luam curaj. Plecam chiar și la mare...
Și-n stilul nostru ne făceam "potecă,"
"Furam" adesea și câte -o discotecă.
Chiar și bătrânii cu teamă de proporții
Își luau curaj, își sărutau nepoții.
Noi ne feream așa... n -aș fi crezut
Din calea unui simplu... "nevăzut,"
Nu ne gândeam, sălbăticiți de teama morții
Și sub asediul unui crunt călău
Inerți, năpăstuiți în fața sorții,
Că este loc și pentru un "mai rău".
Si iată-ne, din nou, cu moartea -n față
Tremurători ca într-un trist convoi
Că viața atârnând în fir de ață
E iar amenințată. De-un război!!
Si ne gândim acum: Ce bună-ar fi o mască!
De teama de război chiar aș purta și-o cască!
Strădanii în zadar. Apucături prostești!
Din calea lui tu poți să te ferești
Doar implorând puterile cerești.
*
Așteptăm topurile amintirilor voastre din anul 2021 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2021), pe adresa [email protected], până pe 15 martie 2022. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2021. (Redacția LiterNet)