2021 ca un sistem de ecuații incompatibil

Geometria sferică a coronavirusului. Spiculii săi, 25 până la 40 de tentacule ce se atașează de celulele-țintă pentru a le transmite genomul viral. Mașinărie adaptată să zboare și să-și răspândească materialul genetic. Precum semințele de păpădie, care pot parcurge distanțe de până la 100 de kilometri, fiind printre cei mai performanți zburători din lumea organismelor vii. Câțiva cercetători de la Universitatea din Edinburgh au constatat că reușita acestora se datorează unui ingenios mecanism de zbor: în mișcare, papusul, structura din 90-110 filamente în formă de umbrelă, formează deasupra sa un vortex, un curent de aer inelar ce aspiră semințele, asigurându-le echilibrul și menținându-le în aer.

Înțelegerea zborului: forma, structura, articulațiile, forțele ce pun în mișcare, ridică și mențin în aer, alura, imponderabilitatea. Zborul contagios al coronavirusului. Zborul fecund al seminței de păpădie. Biologia proteică a sferei cu spiculi invazivi. Fizica aerodinamică a egretei de perișori. Cunoașterea modului în care acționează virusul este necesară pentru a ne proteja eficient, dar și pentru a dezvolta vaccinuri, explică geneticienii și medicii. Cunoașterea sistemului aerodinamic al semințelor de păpădie ne ajută să proiectăm drone mai performante și cu un consum mai mic de energie, arată specialiștii în dinamica fluidelor și inginerii.

***

Până la începutul lui 2021, sectorul public a investit în întreaga lume peste 93 de miliarde de euro pentru dezvoltarea de vaccinuri și medicamente pentru combaterea pandemiei. Primul vaccin autorizat conform standardelor Organizației Mondiale a Sănătății este Comirnaty, realizat de către compania germană BioNTech și producătorul american Pfizer. În decembrie 2020, acesta a primit acordul de intrare pe piață în Marea Britanie. În studiul eficacității sale au fost implicate 44.000 de persoane, dintre care jumătate au primit vaccinul, iar jumătate o injecție inactivă. Până în septembrie 2021, peste 1,5 miliarde de doze au fost livrate în întreaga lume, estimându-se ca până la sfârșitul anului să se ajungă la 2,5 miliarde.

Pe 4 ianuarie, în Marea Britanie începe administrarea vaccinului Vaxzevria împotriva COVID-19, realizat de Oxford University și multinaționala AstraZeneca. Vaccinul a fost testat pe un lot de 10.468 de persoane. În ziua următoare, compania americană Moderna anunță că în 2021 va produce până la 600 de milioane de doze cu propriul vaccin, Spikevax. La testarea acestuia au participat 30.351 de persoane cărora li s-a administrat vaccin ori placebo. Pe 11 martie 2021, Agenția Europeană a Medicamentului autorizează introducerea pe piață a COVID-19 Vaccine Janssen, dezvoltat de compania farmaceutică americană Johnson & Johnson. Analiza eficacității acestuia a implicat 44.325 de voluntari, cărora li s-a administrat fie vaccinul, fie soluție inactivă.

Până la data finalizării acestui text, 19 aprilie 2022, conform Organizației Mondiale a Sănătății, la nivel global au fost administrate 11.307.908.653 de doze de vaccin, 5.091.373.653 de persoane primind cel puțin o doză, în condițiile în care numărul total al cazurilor confirmate de COVID-19 este de 500.186.525, iar numărul de decese atribuite bolii este de 6.190.349.

Atâtea cifre, atâtea numere, unități, zeci, sute, mii, milioane, miliarde. Informații genetice copiate, molecule de ARN mesager, instrucțiuni pentru producerea de proteină S, reacții ale sistemului imunitar, anticorpi, simptome, pacienți, îmbolnăviri, însănătoșiri, decese. Un lung șir de cifre, ca o axă a numerelor desprinsă din zborul unui liliac, momentul originar al virusului. Viață-moarte: incrementată, unitate cu unitate, colectată din teste, probe biologice, date clinice, examene de laborator, diagnostice, prescripții medicale, certificate constatatoare de deces, raportări de la furnizorii de servicii medicale către direcțiile de sănătate publică, informație încărcată în platforme digitale, terabiți stocați în baze de date globale. Cuantificată, devenită număr, modelată matematic, preschimbată în structuri algebrice, entități abstracte reificate. Cu propria lor existență. Cu propriile lor proprietăți. Generând numere din numere, date din date, statistică, probabilități, predicții, analize costuri-beneficii, priorități. Cunoaștere. Lupta cu boala, suferința, moartea sunt sublimate și, devenite matematică, generează soluții, decizii, viață. Zborul coronavirusului transfigurat în viață. Precum zborul semințelor de păpădie.

***
"Mereu, când poți, numără."
Sir Francis Galton
 
***
- Nu înțeleg, spune Cătălin. Își coboară privirea, nu înțeleg, repetă, aproape șoptit, dezarmat. Aș vrea să fiu lăsat în pace cu matematica asta. Am obosit să tot încerc. Vreau doar să desenez. Să fiu lăsat să lucrez la schițele mele de graffiti.
- Știi, Cătălin, în desenele tale, în proiectele tale e multă matematică. E ascunsă, dar este. Ai o nevoie latentă de armonie, de echilibru, de ordine. Desenezi ca să umpli nevoia asta. Cumva, faci deja matematică. Atunci când te gândești cum să utilizezi un spațiu, cum să îl umpli și să îmbini piesele din care-l compui, când vizualizezi un ansamblu înainte de a-i da contur pe hârtie, îl articulezi, îi dai simetrie, proporție, încadrezi în perspectivă. Matematica e acolo, în mintea ta, nedezvăluită, dar la îndemână și folosită fără să știi, ca un schelet care te susține vertical, fără ca tu să fii conștient de forțele de tensiune din pârghiile oaselor, de angrenajul lor menit să te mențină în echilibru. Întrebarea e: cum dezvelești matematica din mintea ta, cum o scoți la iveală? Încearcă să vezi o problemă ca pe unul din proiectele tale. Ceva la care participi, nu la care asiști. O lucrare de-a ta: cu încercări nenumărate, cu părți bune, cu lucruri de eliminat sau de refăcut. Ca atunci când te joci cu nisip kinetic: imaginezi, configurezi, testezi, remodelezi, apropiindu-te treptat de ceea ce decizi pe moment că trebuie să fie. Nu e vorba de a ști să rezolvi ceva, pentru că nu e nimic de știut dinainte, soluția se construiește pe parcurs. Nu e o confruntare din care nu poți ieși decât învins sau învingător. E un proiect pe care-l îmbunătățești din mers, revenind, schimbând, corectând, învățând. Plămădești din aluatul întrebării Ce-ar fi dacă? O problemă cu tot felul de ipoteze, dar din care lipsește cerința. O problemă în care nu trebuie să demonstrezi nimic, ci doar să observi, să descoperi din aproape în aproape, să mergi așa, într-aiurea, să înaintezi, să vezi cât de departe poți ajunge, apoi, când găsești un punct important, să refaci traseul de la capăt, netezindu-l, legând lucrurile între ele, formalizând descoperirea, din inferență în inferență, întărind-o logic, eliminând încercările inutile, rafinând-o, dându-i coerență și structură, construind ceva de sine stătător. Ajungi la ceva diferit de ipotezele de la care ai pornit. Ceva al tău. Sens din nimic. Creezi fără să demonstrezi, și creația ta e ea însăși demonstrație.

Dar notele la matematică nu se dau pe încercări, ci pe rezultate.

***
Odată cu debutul campaniilor de vaccinare, apar campaniile antivaccinare. Prompt, vocal, viral, global. Negaționiștii științei și-au găsit o nouă misiune: contestarea măștii și a vaccinării. Mesajul lor, febril, tenace, persuasiv, contagios. Răspândit de platforme media, bloggeri, vloggeri, cunoscători a de toate, retori fără cauză. "În 2020, negarea științei a devenit ucigătoare", observă Barbara K. Hofer și Gale Sinatra într-un articol publicat de The Conversation, platformă online de jurnalism de știință. "Mulți lideri politici nu au sprijinit recomandările oamenilor de știință privitoare la măsurile de prevenire. În timpul pandemiei, oamenii mor de Covid-19 refuzând să creadă în existența acestuia."
 
Fenomenul de negare a științei este tot mai prezent în societatea modernă, constată filosoful american Robert P. Crease. Decidenți din mediul privat și din administrația publică, politicieni de vârf ignoră sau resping de-a dreptul datele științifice. "Au apărut organizații al căror întreg scop este promovarea neîncrederii", atât "în descoperirile științifice în sine", cât și "în instituțiile care realizează astfel de descoperiri." Virușii lor: anxietățile, emoțiile negative, neîncrederea, suspiciunea, dezinformarea, denaturarea rezultatelor științifice și tratarea lor drept opinii îndoielnice, ignoranța și plăcerea de a distruge autoritatea științei și autoritatea celor care produc știință.

***
"... faptul că trăim într-o epocă a științei nu ne face nicidecum să ne comportăm într-o manieră științifică și în viața obișnuită."
Jean-François Revel, Cunoașterea inutilă

***
- Nu mă vaccinez, îmi spune mama. Mi-e frică. La vârsta mea, cu problemele mele de sănătate. Uite ce zic ăștia pe la televizor: mor oamenii chiar și vaccinați. Unii, așa de tineri... Mai stau, mai aștept. Să văd ce-o mai fi. Să facă alții mai întâi, să văd cum se simt, se fac bine, scapă? Port mască, am grijă, dar, deocamdată, nu mă vaccinez.
 
***
Pe 23 aprilie 2021, în cadrul misiunii spațiale Crew-2 a companiei SpaceX, doi astronauți americani, unul japonez și altul european ajung pe Stația Spațială Internațională, aflată pe orbită la o altitudine medie de 400 de kilometri. Este primul zbor orbital în care sunt refolosite atât racheta, Falcon-9, cât și capsula, Crew Dragon, supranumită Endeavour. Zborul spațial nu mai este monopol al statului.

Pe 11 iulie 2021, misiunea Unity 22 a companiei Virgin Galactic poartă șase pasageri într-un zbor suborbital până la aproximativ 86 de kilometri, foarte aproape de linia Kármán, considerată limita dintre atmosfera Pământului și spațiul cosmic. "Odinioară am fost un copil care a avut un vis, în timp ce privea stelele. Pentru generația următoare de visători: dacă noi putem face asta, imaginați-vă doar ce veți putea face voi", a declarat Richard Branson, fondatorul Virgin Galactic și participant la zbor. Evenimentul este considerat debutul industriei turismului spațial, compania anunțând că peste 600 de persoane și-au rezervat un loc pentru o călătorie.

După doar 9 zile, pe 20 iulie, are loc zborul New Shepard, al companiei Blue Origin, prima călătorie suborbitală nepilotată de la bord. Echipajul, integral civil, a ajuns la peste 100 de kilometri altitudine. Printre cei patru călători s-au numărat Jeff Bezos, fondator al Blue Origin, și Oliver Daemen, care, la 18 ani, a devenit cel mai tânăr astronaut din istorie și primul client plătitor al unui astfel de voiaj. Trebuie să găsim soluții pentru a ajunge în spațiu, "astfel încât copiii noștri să-și poată construi viitorul", a afirmat Bezos după aterizare. În viziunea sa, explorarea spațiului va duce la descoperirea de noi resurse și va permite strămutarea de pe Pământ a industriilor poluante.

***
- Dacă aș putea, aș renunța la test, îmi mărturisește Mihai. Geometria asta în spațiu mă sperie. Nici acum nu am înțeles problema de la subiectul al III-lea din testul de antrenament. Am recitit teoria, știu ce e un unghi diedru, știu ce pași trebuie să urmez ca să îl construiesc și să-i aflu măsura, dar asta nu mă ajută. Am desenat prisma, diagonala feței ABB'A', am fixat mijlocul lui BA', totuși nu îmi dau seama cum se intersectează planele (MBC) și (MB'C'). Nu le văd în spațiu, pur și simplu. Văd niște triunghiuri care au un punct comun, dar nu văd intersecția planelor. Și, dacă nu văd, nu pot găsi soluții, nu pot demonstra nimic. Parcă-s orb.
- Mihai, uneori, ceea ce trebuie să vezi e dincolo de ceea ce e desenat. Nu-ți opri privirea la laturile triunghiurilor, la muchiile ori la fețele prismei. Planele sunt, de fapt, infinite. Ca să le vezi, mergi cu privirea dincolo de limitele desenate. Ca să înțelegi geometria în spațiu trebuie să te miști în spațiu. Să simți spațiul, vibrația direcțiilor lui, apropierea și depărtarea, vertijul infinitului și conturul hotarelor, amprenta reliefului său. Ca și cum ai putea pipăi cu privirea. În interiorul și dincolo de limitele figurilor desenate. Imaginează-ți că ești furnica aceea care se plimbă pe fețele unei prisme și trebuie să găsească drumul cel mai scurt dintre două puncte din plane diferite. Ce șanse crezi că are să-l nimerească? Apoi, dimpotrivă, ești un fluture care zboară în interiorul unei piramide, al unei prisme, al unei sfere. Zbori liber. Geometria în spațiu este o plimbare în imponderabilitate. O figură geometrică în spațiu e ca o sală vastă, luminată, transparentă. O sală de teatru sau de concert, un stadion, un amfiteatru, spațiul acela nongravitațional din litografia "Relativitate" a lui Escher, sau holul Bibliotecii "Antim Ivireanul" din Râmnicu-Vâlcea, cu cupola sa de vitralii. Te poți deplasa în orice direcție, poți zbura ca un avatar într-o realitate virtuală, poți privi din orice unghi, în globul de sticlă al perspectivei, în sideful detaliului. O problemă e o lume pe care o vizitezi, cu priveliști vizibile și ascunse, cu peisaje cunoscute sau pe care urmează să le descoperi. Nu-ți opri privirea la ceea ce vezi. O problemă nu e un zid de care trebuie să treci, o barieră ce trebuie înlăturată. Ci, un spațiu în care te plimbi, pe care-l explorezi.

Dar la orele de matematică nu e timp de plimbări.

***
Discuții lungi cu mama despre vaccinare. Argumente, informații, povești, emoții. Devenim oponenți într-o competiție de debate disputată săptămâni, apoi luni de zile. Treptat, pledoariile noastre nu mai comunică, ne delimitează. Cuvintele nu se mai îmbină, se desfac din propoziții, cad inutile între noi. Ajung să înțeleg că nu despre argumente este vorba. În cele din urmă, nu premisele, informațiile, retorica sunt cele ce decid. Ci, altceva. Mai adânc, mai greu de dibuit și de scos la iveală: frica și neîncrederea. Ghemuite în sufletele noastre, ca un cuib de velociraptori, străvechi, nocturni, oportuniști, devorând orice pot prinde în gheare și sfâșia.

***
Ce poți face pentru a converti frica în bucurie a cunoașterii?

***
Descoperirea mecanismelor prin care acționează coronavirusul "va ajuta la scăderea panicii generale", consideră profesorul Andrew Mesecar, specialist în biologie moleculară de la Universitatea Purdue. "Atunci când nu înțelegi ceva, apare panica. Îți este frică. Sper că panica și frica vor scădea prin diseminarea rapidă a informației, atât a cercetării, cât și cea a situației din teren", declara acesta într-un interviu pentru Washington Post, citat de raportuldegardă.ro.

Pentru a recupera încrederea în știință, explică Robert P. Crease, trebuie să pornim de la motivele neîncrederii oamenilor în descoperirile științifice: caracterul abstract al informației tehnice, faptul că cercetarea se produce undeva în culise, în afara spațiului public, rezistența la inovație, temerea că unele tehnologii pot aduce cu ele consecințe nebănuite. E nevoie ca laboratorul să-și deschidă ușile. Astfel, oamenii vor înțelege că autoritatea științei nu acționează împotriva lor. Și că "dragostea de lume înseamnă acceptarea importanței cifrelor." Trebuie ca oamenii "să își dea seama că cifrele mai degrabă îi apropie de mediul lor înconjurător, decât îi îndepărtează de acesta." E nevoie să favorizăm "un mediu în care cifrele contează".

"Dreptul de a avea știință".
Robert P. Crease, Atelierele științifice și lumea

***
Buletin de analiză SARS CoV2 COVID 19 Nr....
Rezultat test Real Time PCR: SARS CoV 2: Pozitiv
Diagnostic formulare liberă: pneumonie virală, COVID pozitiv, coronaviruși.

Mama are Covid.
Senzație de sufocare, țiuit în urechi, încremenire a minții. Apoi, în șuvoi, frică, imprevizibil, vulnerabilitate, neîncredere, neverosimil: ceea ce era statistică s-a întâmplat. Ceea ce se poate întâmpla oricui, ceea ce se întâmplă zilnic unor mii de oameni din lumea aceasta reală, se întâmplă mamei mele. Se întâmplă. Creierul desfăcut în bucăți, într-un cor de voci nenumărate, unele pledând pentru logică și calm, "Înțeleg, ne organizăm, ce putem face? Ce trebuie făcut acum, urgent? De ce e nevoie? Cu cine trebuie vorbit?", altele urlând, refuzând să accepte, amânând, ca și cum ar putea nega ceea ce se întâmplă, așa cum scrolezi prin conținuturile online pe care nu le dorești, altele reproșând, "Ți-am zis eu! Trebuia să se întâmple, ca să credem că se poate întâmpla... De ce nu m-ai ascultat?", frământând dragoste și putere și speranță, amestecate disperat cu furie și vinovăție și neputință, și emoțiile astea devin păstoase, cleioase, maleabile, strivite într-un malaxor, încleiate într-o masă tulbure de sentiment fără nume. Și obosești să gândești, și-ți arunci gândurile ca o centrifugă în toate direcțiile, încercând să te agăți de ceva, de prezent, de posibil, de credință, de soluții oricât de vagi, de trecut, de ce ai fi putut face, de ce ai fi putut face mai mult, sau mai bine, sau mai înțelept, cu mai mult tact, și înțelegi că tot ce ai fi putut face mai mult devine brusc obligația ta, pentru că acum, odată întâmplat, odată prezentul înfățișat, tot ce ai fi putut face ar fi trebuit făcut, posibilul e înfipt în plămânii mamei tale, și-i roade, și-înțelegi că numărul este adevăr, este puternic și este crud, și generează obligație, și te simți stupid, grețos, nevolnic, fricos și laș, inadecvat, mincinos, indolent, ignorant. Era posibil = s-a întâmplat = aș fi putut face mai mult = ar fi trebuit făcut = sunt vinovat. Știam & Nu am făcut mai mult ↔ Sunt vinovat. Ceea ce se putea întâmpla s-a întâmplat. Ceea ce era probabilitate s-a adeverit. Și ceea ce s-a întâmplat ACUM modifică spectrul acțiunilor și obligațiilor trecutului. Ca un preș tras din trecut de o mână nevăzută, dezechilibrând prezentul și înghețând viitorul, dizolvând, za după za, lanțul firav al întâmplărilor, gândurilor, deciziilor și acțiunilor tale, dezmembrând, dezarticulând, deșirând toată țesătura de viață, control, credință, încredere pe care te-ai cățărat și care te-a susținut pas cu pas cu pas.

***
"Viața e un cimitir de lucidități retrospective."
Jean-François Revel, Cunoașterea inutilă

***
- Nu am făcut problema asta, spune Amalia. Triunghiul ABC, înălțimea BD pe latura AC, bisectoarea CE a unghiului C, apoi intersecția H, apoi triunghiurile isoscele DBA și HBC. Atâtea lucruri... Am desenat figura, am scris ipotezele... Apoi m-am blocat, mai mult nu știu ce trebuie să fac. Niciodată nu știu cum să găsesc soluțiile la problemele astea. Nu există o formulă de la care să pornesc, o rețetă pe care să o urmez. Fiecare pare diferită, au cerințe diferite, nu-mi dau seama ce să fac. De unde încep? Cu ce?
- Poate că îți e greu, Amalia, deoarece te concentrezi asupra cerințelor, nu ipotezelor. Te preocupă destinația, nu traseul care te duce la ea. Vrei să fii undeva unde nu ești, să ajungi la capăt fără să parcurgi drumul. Deocamdată, însă, nu ne interesează rezolvarea, soluția. Pentru început, cel mai important este să încercăm să înțelegem cu ce pornim la drum. Adică, datele problemei: care sunt și ce putem face cu ele? Avem un triunghi, o bisectoare și o înălțime. Ne gândim la proprietățile lor și la raporturile dintre ele. Ca și cum ar fi personajele unei povești. Nume, roluri, interacțiuni. O problemă este o poveste. Una, totuși, incompletă. Pe care tu trebuie să o duci mai departe. Înțelege-i personajele și relațiile dintre ele, rolul fiecăruia, apoi vezi ce se poate întâmpla. O sumă de posibilități, ca niște fire răsucite dintr-un caier. Alege câteva, pe cele mai viguroase, mai credibile, mai probabile. Cu timpul, vei fi tot mai sigură pe alegerile tale. Vei ști ce ai de făcut. Important este să începi de unde ești și cu ceea ce ai. Nu căuta să fii în alt loc și să folosești ceea ce nu ai. Și nu uita că nu ești singură. Rămâi alături de personajele tale. Alături de Triunghi, de Bisectoare, de Înălțime, de toate celelalte. Precum Dorothy, în căutarea Marelui Oz, nedespărțită de Toto, Sperie-Ciori, Omul de Tinichea și Leul cel Laș. Ia-i pe toți cu tine și continuă-ți drumul. Ei sunt ipotezele ce-ți deschid calea. Gândește-te că nu e o enigmă de aflat, fără de care nu poți merge mai departe. Nu e un cifru de nedezlegat cu care trebuie să te lupți. E o poveste pe care tu o spui pas cu pas, în care alegerile tale elimină cărări nefolositoare și deschid opțiuni noi, și pe care tu o duci mai departe. Cu mintea ta.

Însă, manualele de matematică nu spun povești.

***
"Verificare finală: 1. 2. 3. 4. SpaceX Dragon Inspiration4 este gata de lansare." Timp de trei zile, între 16 și 18 septembrie, prima misiune spațială cu echipaj complet civil. Cei patru pasageri au orbitat în jurul Pământului timp de trei zile, ajungând până la altitudinea de 585 kilometri. "Cu toții sunt astronauți amatori. Și vor pilota o navetă spațială în jurul Pământului", anunța Jeffrey Kluger, scriitor și corespondent al publicației Time, în documentarul Countdown: Inspiration4 Mission to Space, produs de Netflix. "E un moment de răscruce al istoriei și va deschide tuturor ușile spațiului cosmic... acesta este următorul pas important către alte lumi dincolo de Pământ. Și asta începe acum."

***
La ieșirea din spital: împuținată, palidă, cu mișcări dezordonate și mers dezechilibrat, amețind, vorbind greoi, uneori incoerent, cu privirea pierdută, plutind în deznădejde. Mama mea devenise jumătate de mamă.

***
Apoi, alt zbor: 13 octombrie, al doilea zbor al navetei New Shepard, la care participă și William Shatner, actorul din Star Trek, în vârstă de 90 de ani. Apoi, altul: 11 noiembrie 2021, zborul SpaceX Crew-3, în care patru astronauți sunt transportați pe Stația Spațială Internațională. Și altul: 11 decembrie, al treilea zbor turistic spațial al companiei Blue Origin, cu șase oameni la bord.

***
Dar, jumătate de mamă e cât o mamă. Și jumătate de viață e cât o viață.

***
Zbor după zbor după zbor. Ca într-un stol, cel dinainte ușurează înaintarea celui din urmă. Mai eficient, mai sigur, mai departe. Cu fiecare frică învinsă, cu fiecare curiozitate, cu fiecare întrebare, cu fiecare om de știință, cu fiecare rezultat științific, cu fiecare decizie și faptă ce-l pune în aplicare, cu fiecare vaccin produs, cu fiecare voluntar ce participă la testarea unui medicament, cu fiecare medic și asistent ce veghează un bolnav. Cu medicii și asistenții ce i-au salvat viața mamei mele.

***
Cred că niciodată știința nu a făcut mai mult pentru om. Și niciodată, precum în acest an, frica și neîncrederea nu s-au înverșunat mai tare să-i smulgă aripile. Ca două ecuații într-un sistem incompatibil: frica și îndoiala nu s-au reconciliat cu încrederea și speranța.

***
"Maria se uită spre soțul ei.
- Ce-ai făcut? întrebă ea. Pe ce-ai dat banii noștri? N-o să zboare niciodată.
- O să zboare, zise el privind racheta.
- Navele costă milioane. Ai tu milioane?
- O să zboare, repetă el ferm. Acum, treceți în casă cu toții... Mâine plecăm!"
Ray Bradbury, Racheta

Surse:
Ray Bradbury, Racheta, în Omul ilustrat, tr. I. Anania, Ed. Paladin
Robert P. Crease, 2021: Atelierele științifice și lumea. Lecții de la 10 mari gânditori ai lumii despre știință și autoritate, tr. C. Hădăreanu și A. Floricică, Ed. Litera
Jean-François Revel, 1993: Cunoașterea inutilă, tr. D. C. Mihăilescu, Ed. Humanitas
American Journal of Managed Care, https://www.ajmc.com/
Health Policy Watch, https://healthpolicy-watch.news/
https://vaccinare-covid.gov.ro/
Raportul de gardă, https://raportuldegarda.ro/
U.S. Food & Drug Administration, https://www.fda.gov/
World Health Organization, https://www.who.int/
The Conversation, https://theconversation.com/

Așteptăm topurile amintirilor voastre din anul 2021 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2021), pe adresa [email protected], până pe 28 aprilie 2022. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2021. (Redacția LiterNet)