Un basm gotico-modern - Surorile Hollow

Încep cu o mărturisire: primul lucru care m-a atras la Surorile Hollow a fost coperta. Mi-a plăcut tare mult cum arată, așa că mi-am dorit imediat să o citesc. Și nu mi-a părut rău. Poate unii vor strâmba din nas, dar mie îmi plac romanele care se înscriu în genul young adult fantasy. Îmi dau sentimentul că realizează o punte între mine și generațiile de acum, uneori mă amuză, alteori mă încântă sau enervează. Eu sunt una dintre acele persoane care crede că literatura este vie și că nu este doar pentru scorțoși. Mai cred că pentru a ajunge la inimile și mințile tinerilor și a-i face să iubească să citească este nevoie să le spui povești ca și generațiilor dinaintea lor. Doar că fiecare generație își are propriile povești la care rezonează. Unele sunt mai bine scrise, altele sunt lipsite de fibră și par, din păcate, croite după o rețetă. Drumul spre literatura mare începe sau trece de multe ori prin aceste genuri mai puțin apreciate, ba chiar disprețuite de mulți.

Un al doilea element care m-a făcut să doresc să citesc romanul apărut la editura Storia Books a fost faptul că l-am bănuit a fi o poveste gotică. Și, din nou, nu m-am înșelat. Romanele gotice au apărut în secolul al XVIII-lea ca un subgen al curentului romantic. Cele care m-au făcut să îndrăgesc goticul în toate manifestările sale au fost Castelul din Otranto al lui Horace Walpole, Prăbușirea Casei Usher a lui Edgar Allan Poe și Femeia în alb a lui Wilkie Collins. Eram puștoaică atunci când le-am descoperit, dar îmi mai amintesc și acum încântarea, spaima și toate celelalte emoții amestecate pe care mi le-au trezit. De la cărți nu a fost decât un pas până la arta gotică - sculptura, pictură, arhitectură.

Povestea imaginată de Krystal Sutherland se înscrie cu succes în acest lung șir de romane fantastice gotice. Iris, Vivi și Grey sunt trei surori care atunci când erau mici au dispărut pentru o lună în timpul unei vacanțe petrecute în Scoția. Când au reapărut brusc în același loc nu doar viața li s-a schimbat ci și înfățișarea. Părinții bănuiesc că, de fapt, s-a schimbat mult mai mult decât atât... Cititorul trăiește întreaga poveste prin intermediul celor povestite de Iris, sora cea mai mică. Aceasta, spre deosebire de surorile ei, nu își dorește nimic altceva decât să fie o adolescentă normală, să fie acceptată și iubită. Știe că este "o ciudată", dar încearcă să se integreze și să ascundă toate lucrurile care o fac diferită. Este nevoită să accepte și să îmbrățișeze ceea ce este atunci când sora mai mare, idolul copilăriei ei, dispare. Dispariția lui Grey constituie și punctul de plecare pentru rezolvarea misterului legat de evenimentul ciudat din copilăria surorilor Hollow.

Romanele de acest fel excelează în construirea atmosferei. Surorile Hollow nu face excepție. Trebuie spus că Iulia Dromereschi, traducătoarea cărții, reușește să găsească cele mai potrivite cuvinte și sintagme pentru a reda atmosfera stranie și ciudată a cărții. Krystal Sutherland imaginează o lume liminală, o lume ca un fel de Purgatoriu, un loc în care spațiul și timpul sunt prinse în capcană. Acolo se pierd sau rămân prinse diverse lucruri și persoane, exact cum se întâmplă cu spațiul din spatele canapelei în care ajung monede și firmituri, de multe ori într-un mod inexplicabil. Poate un pic deranjant în descrierea acestei lumi imaginare este repetarea aproape ca o litanie a faptului că ea este identificată olfactiv printr-un amestec de mirosuri specifice: de ars, de putred și de miere.

Sentimentele cititorului sunt contradictorii: fascinația față de povestea surorilor te face să citești paginile pe nerăsuflate, dar descrierile macabre îți desenează în minte imagini tulburătoare care te șochează și tulbură într-o mare măsură. Cred, că de fapt, de aici și vine forța romanului: din atmosferă. Pentru că personajele nu te determină să te atașezi de ele, nu îți plac în mod deosebit pentru că simți că ceva este în neregulă în toate cele povestite de Iris. Finalul este cumva predictibil, mai ales pentru cei obișnuiți cu acest gen. Cu toate acestea, Surorile Hollow reprezintă o evadare bine-venită din cotidian, o carte care te ține treaz din dorința de a o termina. Și, ca o ultimă remarcă, îmi place modul în care Storia Books alege să trateze cartea obiect. Atenția pentru alegerea imaginii de pe copertă și paginile înflorate vin să completeze povestea într-un mod fericit și plăcut ochiului cititor.