14.07.2022
Intro

În perioada 28 martie - 15 aprilie 2022, atelierele de autocunoaștere prin scris Despre mine. Eu. Al meu. au fost organizate simultan în trei școli bucureștene: Școala Gimnazială "Sf. Calinic de la Cernica", Liceul Teoretic Bilingv "Miguel de Cervantes", Liceul Tehnologic "Antim Ivireanu".

 Un grup de 30 de elevi din clasele a VI-a și a VII-a au putut să abordeze trei tipuri distincte de scriere:
scrierea creativă (creative writing),
scrierea dramatică și
scenaristica.

Copiii au putut să experimenteze, atât prin teorie, cât și prin lucru practic, modul în care cuvântul scris poate genera forme diverse de conținut - fie el literatură, monolog și scenariu de film. Tinerii autori au fost încurajați să descopere și să exploreze propriile trăiri, gânduri, experiențe pe care, mai apoi, le-au transpus pe hârtie, în formele caracteristice fiecărui tip de scriitură în parte.

LiterNet.ro găzduiește o selecție de texte din portofoliul rezultat al fiecărui copil participant la ateliere.



Mara Fințescu (12 ani)

Autobiografia în 50 de cuvinte și-o minciună

Eu sunt Mara și am 12 ani jumătate. Ca orice copil de vârsta mea, merg la școală. Sunt destul de sociabilă și mă înțeleg bine cu toată lumea. Îmi place să învăț lucruri noi despre orice și încerc să fac asta cât mai mult cu putință. Iubesc animalele și petrec mult timp în compania lor.

Super-puterea

Mă trezesc și oftez. E dimineață. Deschid ochii, mă uit la ceas. E ora 08:03. Mă dau jos din pat și realizez că sunt încă amețită de la trezirea bruscă. Mă duc la baie să mă spăl pe dinți și văd că pasta mea deja s-a terminat. Dar nu e cu putință! Chiar ieri a cumpărat mami un tub nou! Mă enervez, pentru că am o bănuială în legătură cu ce s-a întâmplat de fapt: probabil că Ema, sora mea mai mică, a făcut "poțiuni" pe ascuns. Și totuși, pare plină... o strâng tare și îmi doresc să funcționeze. Brusc, toată pasta de dinți sare prin orificiul mic și ajunge pe pereți.

Iau o cârpă și încerc să curăț mizeria, sperând că voi termina înainte să mă prindă cineva și, ce să vezi, nu funcționează... dar vreau să meargă! În locul în care frecam, pasta de dinți se întinde. Am nevoie de apă! Mă duc la robinet și trag de mâner. Nu se mișcă, dar deja m-am obișnuit. Mă gândesc că o să fie ca înainte și chiar asta se petrece.

Nu mă gândeam că așa o se întâmple cu toate lucrurile, dar când mă uit pe geam, petalele din caisul nostru rămân în aer în loc să cadă pe pământ.

În bucătărie, mami stă aplecată deasupra unei tigăi cu omletă, dar nu se mișcă. Nu cumva... am oprit timpul? DA! Asta e super-puterea mea. E cea mai mare dorință a mea încă de când am avut atât de multe teme de făcut încât nu mai puteam să desenez!

O las pe mami acolo. Știu că nu e tocmai drăguț, dar ea nu își va da seama. Nu are cum să mă vadă nici măcar pentru o fracțiune de secundă! Pornesc spre București cu gândul de a mă plimba puțin pentru a-mi limpezi gândurile.

Oamenii sunt caraghioși, ca niște poze făcute în momentul greșit. Unii tocmai clipesc, alții vorbesc la telefon. Gurile, ochii și picioarele le sunt în poziții ciudate...

Iată și școala mea! Mă chinui de câteva ori, dar până la urmă reușesc să sar gardul. Mereu am vrut să fac asta în loc să folosesc ușile! Exact cum bănuiam, încă nu e nicio schimbare pe interior. Oare cât va mai dura să o renoveze?

Îmi dau seama că pot face înconjurul lumii! Dar dacă nu voi mai avea timp să învăț la informatică și TIC? S-ar putea să dăm test azi, totuși... A, da, timpul e oprit!

Îmi încep aventura: iau o bicicletă de la unul dintre oameni și îmi promit în minte că o să i-o înapoiez. O fac să meargă și mă sui pe ea.

Nici nu apuc bine să ies din România, că încep să am dubii. Dacă rămân pentru totdeauna așa? Până la urmă, nu aș putea atinge fiecare animal și persoană din întreaga lume pentru a reveni totul la normal.

Știu ce e de făcut... dar mai întâi, hai să ne distrăm puțin, oricum nu voi mai avea ocazia după aceea! Îi înapoiez omului bicicleta (îi mulțumesc, chiar dacă nu mă poate auzi), și schimb puțin poziția oamenilor, dar în așa fel încât să nu se lovească. Acum bărbatul mai dolofan dansează balet, pisica nervoasă stă cuminte în brațele stăpânului, plantele uscate primesc apă, casierița bătrână le zâmbește clienților, fetița primește o păpușă gratuită și o păpușă nouă din depozit apare pe raft. Acum nu se mai poate numi furt (cred)!

În drum spre casă, văd fum. Mă mir cum de nu l-am observat în drum spre București, probabil eram prea fericită. Mă plimb printre mașini până ajung la locul de față. Un incendiu! Super-puterea mea intră în acțiune. Alerg prin foc. Senzația e foarte interesantă. Apoi deodată ochesc un bebeluș. Plânge. Îl iau în brațe. Mă pierd prin casă. Inspir. Expir. Îmi amintesc că am tot timpul din lume. Intru în fiecare cameră până dau de ușa pe care am intrat. Ies și îl pun lângă o femeie care pare mama sa.

În sfârșit, ajung înapoi acasă. Mă simt invincibilă!

Mă pun în pat și încerc să stau în poziția în care stăteam când m-am trezit. Îmi pun o mână peste cealaltă și îmi doresc să fiu ca înainte. De fapt, ezit puțin. Pentru a mă convinge, îmi pun niște întrebări. Dacă ar fi să renunț la super-puterea mea aș renunța doar pentru... pentru planeta Pământ. E mai bine așa. Mă uit în jur și îmi dau seama că a funcționat. Îmi număr bătăile inimii până se calmează.

Nu a fost un vis, nu-i așa?
Nu-i așa?

Scurtmetraj. Clubul lebedelor

În anul 2023, Mama Natură s-a săturat de comportamentul oamenilor și a decis să le dea o lecție, dar fără să le facă rău.

Ava trăiește într-o lume în care acest eveniment s-a întâmplat acum sute de ani, dar nimic nu s-a schimbat de atunci. Copiii se pot transforma în orice animal vor, dar trebuie să se gândească la animalul lor preferat, sau care ar fi cel mai util în viitorul lor. La 14 ani sunt nevoiți să își aleagă un singur animal în care să se poată transforma pentru tot restul vieții deoarece, conform spuselor autorităților, atunci când oamenii au primit pentru prima oară aceste puteri și le-au folosit pentru decenii, au apărut mutații stranii care au pus în pericol viețile lor și ale altor persoane.

Fata și grupul ei de prieteni vor cu toții să aleagă să se poată transforma în lebede pentru că așa pot zbura, înota și merge. Își spun "Clubul Lebăda", pe scurt C.L.

Pe ultima sută de metri, Ava și prietena sa cea mai bună, Lisa, decid să fugă de acasă și să își anunțe părinții printr-un bilețel scurt, în care îi roagă să nu le caute.

Ele nu vor să fie numai oameni și lebede pentru tot restul vieții, iar dacă devin "nomade" nu vor putea fi pedepsite pentru fapta lor, căci nu vor fi de găsit. Vor avea grijă una de cealaltă și așa vor trăi mereu. După ce îi îmbrățișează pe Carlos, Katie și Jay, care fac și ei parte din C.L., fetele își iau zborul, transformându-se în vulturi.

După o călătorie frumoasă printr-o pădure aurie, descoperă un grup de persoane care încă au abilitatea de a se transforma în orice își doresc. De la ei află că, de fapt, autorităților le este frică nu fie date jos de la putere cu forța, dat fiind că nu sunt tocmai respectați de popor. De aceea au redus riscurile interzicând schimbarea formei de la om în mai multe animale puternice.

Sunt întâmpinate călduros în comunitate și își fac noi prieteni de vârsta lor, adică de 13 ani. Sunt antrenate să fie bune la spionaj și agere în luptă, iar în timpul rămas plănuiesc demascarea acelor fanfaroni în fața întregii planete.

Reușesc asta și oamenii decid să își petreacă viața numai sub formă de animal, indiferent care ar fi acesta. Astfel, poluarea și multe alte probleme cauzate de om dispar mai mult sau mai puțin și toată lumea este mai prietenoasă.

EXT. CÂMPIE. ZI

AVA (13), o fată înaltă, șatenă, cu ochii albaștri și părul lung împletit în două cozi, poartă un maieu uni și pantaloni scurți și LISA (13), scundă, cu pielea maronie, părul scurt și creț și ochii verzi, îmbrăcată într-o rochie albă care îi vine până la genunchi, îi îmbrățișează pe CARLOS (13), roșcat, îmbrăcat cu un tricou bleumarin cu nasturi și blugi, KATIE (13), șatenă, îmbrăcată într-o cămașă vaporoasă și blugi, pe JAY (13), fratele geamăn al lui Katie, îmbrăcat într-un tricou negru, geacă de blugi și blugi.

FADE OUT

SUPER: Acum 100 de ani

FADE IN

EXT. PEISAJ URBAN. ZI

FEMEIE (V.O.)
Când natura s-a săturat de comportamentul oamenilor, a decis să le dea o lecție, dar fără să le facă rău.

O undă de șoc face totul să se cutremure.

O femeie speriată se transformă fără să vrea în cioară, iar un bărbat confuz în urs
.

CUT TO

INT. CASĂ. NOAPTE

FEMEIE (V.O.)
Cu timpul, oamenii au învățat să își controleze puterea de a se transforma în diferite animale.

O fată zâmbitoare de cam 8 ani se transformă din om în papagal.

INT. SALĂ DE CONFERINȚĂ. ZI

PREȘEDINTE (60)
Nu putem lăsa aceste puteri să ne pună în pericol viețile!

FEMEIE (V.O)
Autoritățile au susținut că folosirea excesivă a puterilor poate duce la mutații stranii, așa că au interzis transformarea în mai mult de un singur animal de la vârsta de 14 ani în sus.

0 comentarii

Publicitate

Sus