Super-puterea / Scurtmetraj

În perioada 28 martie - 15 aprilie 2022, atelierele de autocunoaștere prin scris Despre mine. Eu. Al meu. au fost organizate simultan în trei școli bucureștene: Școala Gimnazială "Sf. Calinic de la Cernica", Liceul Teoretic Bilingv "Miguel de Cervantes", Liceul Tehnologic "Antim Ivireanu".
 
 Un grup de 30 de elevi din clasele a VI-a și a VII-a au putut să abordeze trei tipuri distincte de scriere:
scrierea creativă (creative writing),
scrierea dramatică și
scenaristica.

Copiii au putut să experimenteze, atât prin teorie, cât și prin lucru practic, modul în care cuvântul scris poate genera forme diverse de conținut - fie el literatură, monolog și scenariu de film. Tinerii autori au fost încurajați să descopere și să exploreze propriile trăiri, gânduri, experiențe pe care, mai apoi, le-au transpus pe hârtie, în formele caracteristice fiecărui tip de scriitură în parte.

LiterNet.ro găzduiește o selecție de texte din portofoliul rezultat al fiecărui copil participant la ateliere.


Mi se spune Măiuț drăguț. Trăiesc într-un cartier plin de copii cu care m-am împrietenit de-a lungul anilor. La școală mi-am făcut o grămadă de prieteni din prima zi, dar acum prefer să am un grup mai restrâns. Am învățat pe calea cea grea că bârfele și minciunile circulă des printre mai multe persoane. Îmi plac sporturile și arhitectura.


E dimineață. Deschid ochii, mă uit la ceas. E ora 7. Mă dau jos din pat și realizez că iar plouă în camera mea. DA! Asta e super-puterea mea. Așa cum mă simt, la fel este și vremea din jurul meu. În momentul ăsta sunt tristă pentru că am luat ieri o notă mică. Toată lumea îmi spune că trebuie să învăț să îmi controlez emoțiile, dar este foarte greu.

După ce mănânc cu umbrela deasupra capului, mă îmbrac și plec spre școală. Astăzi am 7 ore în care sper să mă pot controla și să nu provoc iar orbirea temporară a colegilor mei. DA! Asta s-a întâmplat acum câteva luni, deoarece am luat punctaj maxim la cel mai greu test de la una dintre cele mai grele materii, istoria.

Trec orele și la tot ce mă pot gândi este pauza mare, în care trebuie să mănânc în cantină, împreună cu dușmana mea, Lidia. Lidia este cea mai rea și egoistă persoană pe care o poți întâlni. De asemenea este și cea mai populară fată din școală. Pauza mare este după a patra oră, care se apropie... Ora de romană - bifat, ora de informatică - bifat, ora de chimie - bifat. Realizez că mai am doar ora de biologie, cea mai grea materie. Sper să nu omor pe nimeni cu fulgere.

Ora trece și nu se întâmplă nimic important, cu excepția că cel mai drăguț băiat, pe nume Louis, se uită la mine de cinci minute. Ce putere enervantă am... soarele puternic îmi dă emoțiile în vileag, având în vedere faptul că este octombrie și afară arată de parcă e primăvară la ora asta. Din cauza mea.

Se sună de pauză și pornesc spre cantină cu gândul de a-mi păstra calmul și fericirea. Mă așez la masă cu prietenele mele și ghiciți cine se așază lângă mine. Chiar băiatul din ora de biologie!!!! Începem să vorbim și să râdem și totul merge bine. Tot primăvară este afară. Sunt fericită.

Apoi deodată aud niște voci lângă noi. Până să realizez eu cine sunt, Lidia și gașca ei de fete iau loc lângă noi. Mai exact lângă băiatul de care începe să îmi placă. Cred că vă dați seama ce grimasă am făcut toți de la masă. Nu v-am spus asta, dar Lidia este verișoara mea. Din partea mamei.

Cât ai clipi, începe să se bage în vorbă, dând exemple rușinoase cu mine, de anii trecuți. Încep să mă enervez și super-puterea mea intră în acțiune. Totul în jurul meu devine întunecat, cerul se înnorează, iar vântul începe să bată puternic peste tot. Problema este că amândouă avem aceeași putere, dar ea știe să o controleze, iar eu nu. Când mă ridic în picioare, se ridică și ea, iar totul devine de două ori mai rău. Îmi dau seama că nici ea nu își poate controla puterea acum și că ne aflăm în mijlocul unei tornade. Amândouă avem ochii luminoși, albi spre albastru deschis.

Fix când urma să dăm drumul la tunete și fulgere, prietena mea cea mai bună intervine și ne ia de mână. Ea are puterea de a transmite starea de calm. Amândouă ieșim instant din transă și cădem pe jos, epuizate.

Mă uit în jur și îmi dau seama că toți elevii se uită la noi și profesorii sunt azvârliți pe podea. Brusc mă rușinez și cerul devine senin, mai puțin un petic de nor care se află deasupra Lidiei. Un mic tunet se aude din el și începe să plouă. Normal că am fost trimise la directoare, iar părinții noștri au fost chemați să ne ia acasă.

Mă simt obosită și flămândă. Mă duc să mă culc. Sper că Louis nu mă urăște și că vrea să mai vorbim.


3.EXT. ÎN PARCUL DIN SPATELE BLOCULUI. ZI.

DANA (15) și MIRCEA (15) sunt doi gemeni care stau pe lângă parc cu prietenii lor de vârste asemănătoare. Parcul este plin de copii mici și pe lângă el se plimbă și copii mai mari. DANA, cea responsabilă, stă pe bancă cu fetele și se joacă macao. Iese pe locul doi și se enervează, aruncând cărțile. Fetele râd. MIRCEA se joacă fotbal cu o minge albă, murdară. Dă gol și se aruncă pe genunchi, țipând de fericire. Se julește, iar DANA sare în picioare ca să îl ajute.

Ți-am zis că o să te lovești iar. Trebuie să îmi

DANA îl ridică, îl duce pe bancă și îl șterge de sânge cu un șervețel umed și spirt.


DANA îi dă o palmă peste umăr.


DANA îi pune lui MIRCEA șervețelul în mână. MIRCEA încearcă să se șteargă, strângând din ochi.
Se duce înapoi la meci.
Când se termină meciul, DANA se duce cu prietenele ei până la magazin să ia înghețată, ținând 10 lei în mână.

MIRCEA nu se oprește din joc, ci vorbește alergând și gâfâind. DANA își dă ochii peste cap, se întoarce și pleacă. După ce continuă să joace, băieții obosesc și iau o pauză. Când beau apă, unul dintre băieți îl zărește pe MATEI, un băiețel firav și singur, cu cărți în mână, care se uită în pământ.


MIHAI dă cu palma peste ele și le dărâmă. Băieții îl înconjoară pe tristul băiat exact când își adună cărțile. Când se uită în sus, vede că nu are cale de scăpare. MIRCEA îl împinge și acesta cade din picioare. Restul băieților fac la fel până îi lasă o vânătaie la ochi.


MIRCEA îl lovește iar. Paznicul parcului îi vede și se duce să îi despartă. După ce a terminat să le țină morală, le sună părinții în timp ce băieții stau pe bancă, aliniați, cu capul plecat de rușine. DANA se întoarce panicată, alergând către ei.

Întreabă-l pe MIRCEA că știe mai bine!

MIRCEA se uită până la banca din stânga lor, iar DANA îi urmează privirea. Îl vede pe băiat și își face ochii mari cât cepele.


MIRCEA își lasă din nou capul în pământ, în timp ce DANA se întoarce înspre el. Telefonul lui MIRCEA sună, iar el îl ia în mână.


MIRCEA îi răspunde și mama lor începe să țipe. Se aude prin telefon. Pe urmă închide apelul.