Intro
În perioada 28 martie - 15 aprilie 2022, atelierele de autocunoaștere prin scris Despre mine. Eu. Al meu. au fost organizate simultan în trei școli bucureștene: Școala Gimnazială "Sf. Calinic de la Cernica", Liceul Teoretic Bilingv "Miguel de Cervantes", Liceul Tehnologic "Antim Ivireanu".Un grup de 30 de elevi din clasele a VI-a și a VII-a au putut să abordeze trei tipuri distincte de scriere:
scrierea creativă (creative writing),
scrierea dramatică și
scenaristica.
Copiii au putut să experimenteze, atât prin teorie, cât și prin lucru practic, modul în care cuvântul scris poate genera forme diverse de conținut - fie el literatură, monolog și scenariu de film. Tinerii autori au fost încurajați să descopere și să exploreze propriile trăiri, gânduri, experiențe pe care, mai apoi, le-au transpus pe hârtie, în formele caracteristice fiecărui tip de scriitură în parte.
LiterNet.ro găzduiește o selecție de texte din portofoliul rezultat al fiecărui copil participant la ateliere.
Karina Maria Bitu (13 ani)
Autobiografia în 50 de cuvinte și-o minciună
Mă numesc Karina, am 13 ani și pasiunea mea cea mai mare, care cu timpul s-a transformat în ocupația mea principală, este rezolvatul de cazuri psihologice. Încă din clasa a 3-a caut pe net diferite cazuri ale unor oameni încercați de viață și încerc să găsesc o soluție de a le rezolva tulburările. Cu timpul, am început să fac asta pentru a ajuta alți oameni prin intermediul online-ului, iar acum încep să cred că aceasta îmi este vocația în viață.
Super-puterea
E dimineață. Deschid ochii, mă uit la ceas. E ora 8:30.
Mă dau jos din pat și realizez că din nou voi găsi cele mai mici detalii cu ajutorul cărora să le fac oamenilor ziua mai bună. DA! Asta e super-puterea mea.
Pornesc spre școală cu gândul de a opri la doamnele care vând bijuteriile naturii aduse de primăvară: florile. Mă gândesc că pot lua una pentru colega mea, Marusia, o fată firavă care iubește natura mai mult ca orice pe lumea asta. Știu că o floare i-ar putea înfrumuseța ziua.
Mă duc la cafeneaua de lângă școală, de acolo îmi cumpăr mereu un chai-latte mediu. Apoi, deodată, ceva ce de obicei nu se întâmplă... se întâmplă. Cățelul unei cliente începe să se agite, dărâmă paiele, împrăștie șervețelele, lovește paharele și sparge câteva căni și farfurii.
Ca să zic așa, super puterea mea intră în acțiune. Mă îndrept spre doamna de la cafenea, care începe să strângă, și zic:
- Mă scuzați? Vă pot ajuta să strângeți?
- Dacă dorești, desigur, m-ar ajuta enorm.
Ne ia aproape un sfert de oră să strângem. La final, îmi mulțumește și-mi dă o gogoașă din partea casei. La început am refuzat, dar după insistențe, o primesc. Când ies din cafenea, mă uit în jur și-mi dau seama că nu se mai zărește nici măcar un elev mergând spre școală. Mă uit la ceas și văd că întârzii.
Mă grăbesc și, spre norocul meu, prima oră este cea de sport, care se desfășoară în curtea școlii. Drept urmare pot să mă strecor printre jucătorii de badminton foarte ușor și să pretind că mă joc. Ce să zic, super puterile vin și cu dezavantaje pe care trebuie să știi să fii șiret pentru a le evita.
Dacă ar fi să renunț la super-puterea mea, aș renunța doar pentru... ei bine, nimic în lume. Pe lângă faptul că este o putere, este și ceea ce mă reprezintă cel mai mult ca persoană. Dacă nu mă credeți pe cuvânt, puteți să îmi întrebați și colegii de clasă.
Revenind la poveste, ajung înapoi acasă. Mă simt oarecum obosită, dar am sufletul împlinit la gândul că am reușit să creionez măcar un zâmbet pe fața cuiva pe ziua de azi.
(această poveste este bazată pe fapte reale)
Scurtmetraj. Sinopsis
O fată de 12 ani pe nume Kori merge grăbită către o întâlnire mult așteptată: întâlnirea care îi va decide viitorul. Aplicase pentru un curs de consiliere psihologică online, organizatorii fuseseră impresionați de talentul ei de a vorbi cu oamenii și acum îi ofereau un loc în echipa lor ca cel mai tânăr psiholog online. Această întâlnire este punctul final, decide dacă se termină în ALB sau NEGRU.
Liftul către ultimul etaj, unde se organizează întâlnirea, se blochează. Kori rămâne blocată cu un străin în lift! Este ruinată, nu poate să întârzie, nu se poate să se termine așa! În toată nebunia din capul ei, observă străinul, care pare un băiat nu cu mult mai mare ca ea. Kori se calmează cum face ea de obicei: se calmează când nimeni nu poate. Apoi încearcă să îl calmeze și pe băiat,. Ce nu știe ea este că totul, mai puțin băiatul, este doar un test al organizatorilor proiectului de psihologie.