Jurnal de război

Jurnal de război este povestea Olgăi (Grebennik) din Ucraina, mamă, soție, fiică, artist, scriitor. A așezat-o pe hârtie în subsolul unui bloc din Harkov, în sunetul exploziilor și al sirenelor, în mijlocul unui conflict armat necruțător cu oamenii. Cartea a fost publicată în Coreea, Italia și în România.

Olga a trebuit să facă bagajul pentru ea și cei doi copii și să își abandoneze - în 10 minute - orașul cuprins de război. Și-a lăsat în urmă soțul și părinții, planurile și întreaga ei viață de până atunci.

Toată echipa Editurii Seneca va urmări povestea Olgăi, pe care ea continuă să o scrie. Așteptăm acea pagină de jurnal în care Olga se va întoarce acasă.

Citiți un interviu cu Olga Grebennik aici.

Cuvânt înainte

Nu m-aș fi gândit niciodată ca la ai mei 35 de ani va trebui să iau totul de la zero. Eu chiar aveam un plan proiectat pe 15 ani. Din păcate, se întâmplă se fim depășiți de circumstanțe. Acum o știu.

Înainte de a privi jurnalul meu, aș vrea să mă cunoști un pic mai bine. Mă numesc Olia Grebennik. Cine sunt eu? Mamă, soție, fiică, artist, scriitor. Eu sunt un om a cărui viața a fost ruptă în două. Am doi copii: un băiat de 9 ani și o fată de 4, Fedia și Vera. Soțul meu este artist. Am mamă. Avem un cățel și o pisică. Viața noastră înainte de război semăna cu o mică grădină, unde fiecare floare are locul ei bine ales și înflorește când îi vine timpul. Dragostea era singurul îngrășământ care ne hrănea grădină.

Copii studiau artele - muzică, desen, dans. Mergeau la școală. Eu ilustram cărți de copii. Lucrările mele au fost întotdeauna pline de culoare și bucurie. Am scris și povești care au fost publicate cu succes. Eroii principali sunt membrii unei familii de vulpi: un vulpișor năzdrăvan, surioara lui mai mică, tata și mama lor. Povesteam despre lecții de muzică și plimbări cu biciclete, despre micul dejun împreună și despre pâinici cu scorțișoară.

Editura aștepta continuarea poveștilor. Continuarea le-a fost un jurnal de război. E un gen literar cu totul străin de mine, așa-i?

Țin minte foarte bine seara aceea, înainte de război. Copiii adormiseră, iar noi doi, în sfârșit, am avut timp să stăm de vorbă. Soțul a gătit. A pus pe masă hamburgeri și ceai cald. Mâncam și dezbăteam viitorul nostru. Făceam planuri de amenajare pentru apartamentul cel nou, povesteam despre copii și succesele lor la școală. Aveam mii de proiecte și de vise. Am adormit fericiți și cu burțile pline. Iar la cinci dimineață ne-a trezit un zgomot.

Întâi am crezut că sunt artificii, apoi am realizat că nu-s. Explozii, asta se auzea din toate direcțiile. În mod dezordonat am început să adun documente și niște lucruri, fără să-mi dau seamă ce se întâmplă de fapt. Apoi s-a trezit Fedia. Trebuia să-i explic cumva ce se petrece. Imediat după el - micuța Vera.

Primul lucru - am scris pe brațele copiilor numele, datele lor de naștere și numerele de telefon.
- Pentru ce o faci? - a întrebat Vera.
- E un joc.
- Ce joc?
-"Război" se numește.

Ziua am coborât în subsolul blocului. Toți vecinii deja erau acolo. Un bec pâlpâitor, un tavan jos. Nisipul de sub picioarele noastre făcea aerul să fie greu de respirat. Să-mi pot stăpâni frica și anxietatea, am apucat un creion și un caiet - să desenez. Această practică mă ajută întotdeauna să-mi controlez emoțiile.

Nu știam atunci că acest caiet va deveni un jurnal de război. Credeam că în câteva zile coșmarul se va termina. Desenul a devenit singura portiță către lumea mea interioară care din afară era bombardată de avioane. Toată frica mea o revărsam pe hârtie.

Pentru moment îmi aducea o ușurare. Lumea din caietul meu a fost singurul motiv pentru care coboram în subsol. Coboram să desenez o nouă schiță. Lumea se dărâma, iar eu în ciuda războiului mă ocupam cu creația. Ca să supraviețuiesc. Acest caiet era firul de ață de care mă agățam cu toată forța.

[...]
 
Scriu acest jurnal ca să spun NU RĂZBOIULUI! Războiul nu va avea învingători, va avea sânge, prăpăd și goluri în fiecare din noi. Am străbătut un drum lung. Pe drumul acesta am întâlnit doar oameni buni și receptivi. Avem război și avem oameni. Primul nu ține cont de ceilalți.

Războiul m-a scuturat... Și acum întâlnesc oamenii (naționalitatea lor n-are importanță) care ajută. Și puterea e la acești oameni. Războiul se va termina, iar oameni puternici vor trăi.


Acum toți cei din Harkov se află în refugii, în subsoluri. Privesc în telefoane cum orașul lor este distrus.
Noi l-am construit cu toții. Parcuri, grădina zoologică, case, drumuri.
Nimic din toate astea nu mai există....


1 martie.
Despre viața în subsol.
Azi la ora 5 dimineața mergeam spre apartament într-o beznă totală.
Toate luminile erau stinse, din motive de camuflare.
Doar culoarea roșie a ledurilor de la contoare.
Mi-era frică. Număr nouă trepte și fac o curbă, și repet figura de 18 ori, în total 171 de trepte.
Nu-mi mai este frică de Bau-bau.


Timpul se scurge greu.
După șase zile de trăit în subsol te transformi într-un gândac. Nu faci zgomot, pentru că ești atent la explozii.
Cunoști toate crăpăturile, și te ascunzi în ele imediat ce... Fiecare firimitură o mănânci.


Secvența aceasta va rămâne în memoria mea pentru totdeauna. Vera fuge din fața undei de șoc a exploziei.
Am ieșit în față scării, nu se poate mai departe. Vera a trecut prin grilaj, să privească motăneii. S-a auzit o explozie.
Mama!
De frică nu i-a dat prin cap să ocolească grilajul, și s-a strecurat prin el.
Slavă Domnului că nu a rămas prinsă acolo... În ziua aceea nu am mai ieșit din subsol.


Trag cu urechea la copiii:
- După război îți vei cumpăra un telefon.
- Tu crezi că în timpul războiului voi avea ziua de naștere? (Vera)


Au adus cretă în subsol.
Avem aproape o pictură rupestră.
Copii desenează "PACE" sub canonada exploziilor.




Vă invităm joi, 21 iulie 2022, ora 19.00, la Seneca Anticafe (Arhitect Ion Mincu nr. 1) la dialogul cu scriitoare Olga Grebennika pentru lansarea cărții Jurnal de război și vernisajul expoziției participative Artistul între război și pace, cu vânzare a lucrărilor artistei. Discuția va fi moderată de jurnalista Cristina Stănciulescu #peopleperson.

Olga, cei doi copii ai ei și cățelul Mikki vor fi prezenți. Seara se va încheia cu o sesiune de autografe. Accesul este liber, în limita locurilor disponibile, pe baza unei rezervări la e-mail la [email protected].