Intro
În perioada 28 martie - 15 aprilie 2022, atelierele de autocunoaștere prin scris Despre mine. Eu. Al meu. au fost organizate simultan în trei școli bucureștene: Școala Gimnazială "Sf. Calinic de la Cernica", Liceul Teoretic Bilingv "Miguel de Cervantes", Liceul Tehnologic "Antim Ivireanu".Un grup de 30 de elevi din clasele a VI-a și a VII-a au putut să abordeze trei tipuri distincte de scriere:
scrierea creativă (creative writing),
scrierea dramatică și
scenaristica.
Copiii au putut să experimenteze, atât prin teorie, cât și prin lucru practic, modul în care cuvântul scris poate genera forme diverse de conținut - fie el literatură, monolog și scenariu de film. Tinerii autori au fost încurajați să descopere și să exploreze propriile trăiri, gânduri, experiențe pe care, mai apoi, le-au transpus pe hârtie, în formele caracteristice fiecărui tip de scriitură în parte.
LiterNet.ro găzduiește o selecție de texte din portofoliul rezultat al fiecărui copil participant la ateliere.
Bianca Mârlă (12 ani)
Autobiografia în 50 de cuvinte și-o minciună
Hei!
Eu sunt Bianca și am 12 ani. Aș putea spune despre mine că sunt o fată simplă și foarte timidă. Țin să vă spun că sunt atrasă de actorie, ba chiar particip la niște cursuri susținute de o școală de film și televiziune pentru copii. Sunt perseverentă, nu mă dau niciodată bătută și tot ce îmi propun, într-un fel sau altul, obțin. În plus, știu să cânt la câteva instrumente muzicale.
Mă revolt
E dimineață. Mă trezesc. Cu greu mă dau jos din pat și merg la baie. Îmi fac rutina de dimineață și după ce mă mai învârt prin casă aproximativ cinci minute, ies pe ușă și cobor scările. Pentru că sunt adormită, nu sunt prea atentă la ceea ce fac. Cad pe scări. Minunat, ziua a început foarte bine... Mă ridic și reușesc să cobor scările fără să se mai întâmple și alte incidente nedorite. Ajung în fața blocului și îmi pun cheia în ghiozdan și realizez că nu mi-am luat schimburile pentru ora de educație fizică. Urc sus din nou și îmi dau seama că mi-am lăsat ghiozdanul jos, pe scară. Cobor din nou, îmi iau ghiozdanul cu mine și urc. Îmi iau schimburile și reușesc să ies din bloc, în sfârșit. Merg spre școală. Ajung în clasă și îmi scot cărțile pe bancă. Intră pe ușă profesoara de engleză. Sunt confuză pentru că eu știu că prima oră avem matematica, apoi realizez că este luni, nu marți, așa cum credeam. Asta însemnă că nu am la mine nicio carte sau caiet pentru această zi. Mă enervez atât de tare încât îmi vine să țip... este categoric cea mai proastă zi din viața mea.
Aștept să se termine orele de școală și să ajung mai repede acasă. Nu mai suport... totul este întors pe dos astăzi. Se sună de intrare. Acum am ora de limba și literatura română. Evident că nu am cartea și caietul la mine, dar am noroc că doamna profesoară ne propune un joc pentru a ne mai relaxa puțin. Ei bine, vine rândul meu. Ies în fața clasei și încep să spun ceea ce aveam de spus, doar că fraza pe care o aveam în minte suna mai bine în capul meu decât spusă cu voce tare. În secunda urmatoare, toți colegii mei încep să râdă în hohote. Inima îmi bate foarte repede... E oribil... toți ochii sunt atintiți spre mine și toată lumea râde. Nu m-am mai simțit niciodată atât de nelalocul meu. Nu mă pot abține și izbucnesc în plâns. Fără să cer permisiunea, ies din clasă. Închid ușa cu putere și mă las pe vine. Încep să plâng și ce mă deranjează și mai tare este faptul că ceilalți încă râd. Stau pe hol până se termină ora. Nu mai am curaj să intru în clasă. Îmi este rușine de toată lumea. Oricum, este ultima oră deci nu mai trebuie să mă văd cu colegii mei.
Peste câteva minute se sună de pauză. Trec ca un fulger printre bănci, îmi strâng tot ce am la mine și, la fel de repede, ies. Mă grăbesc să plec. Nu vreau să mă întâlnesc cu vreunul dintre colegii mei. După ce ies din incinta școlii o iau la fugă și ajung acasă în mai puțin de două minute.
Sunt extenuată și supărată după această zi. Vreau să mă întind puțin în pat și să adorm. Poate mâine voi avea o zi mai bună.
Scrisoare pentru mine
Dragă Bianca de la 6 ani,
Știu că treci printr-o perioadă mai grea deoarece bunicul tău nu mai este în viață. Știu că este greu pentru tine, dar este și mai greu pentru ceilalți membri ai familiei tale. Cu toții suferiți, dar tu ești mult prea micuță ca să poți înțelege ce înseamnă suferința de fapt. Vreau să știi că sunt aici, lângă tine. Te țin de mână. Și mai știu și că ai obosit de când te plimbi printr-o grămadă de magazine pentru a lua tot ce este necesar pentru înmormântare, mai ales pe gerul acesta. Nu te întrista... Totul va fi bine! Ai încredere în mine! O să treacă totul repede. Și da, știu... știu, crezi că nu există o parte bună din toată această poveste, dar ți-o voi dezvălui eu. Pregătită? Acum ai trei îngeri care te păzesc. Și ca să treci puțin mai ușor peste moartea bunicului tău, vreau să îți dăruiesc un îngeraș. Mă refer la un bibelou. Îl am chiar acum cu mine. Pe spatele acestuia este scris cuvântul "Fortuna", care înseamna noroc. Te va însoți mereu și îți va fi cel mai bun prieten.
Gândește întotdeauna pozitiv și nu uita ce ți-am scris în această scrisoare. Te rog, păstreaz-o în inimioara ta și adu-ți aminte de aceasta în cele mai grele momente. Sunt lângă tine mereu!
Cu multă dragoste,
Bianca din viitor