Super-puterea / Mă revolt

În perioada 28 martie - 15 aprilie 2022, atelierele de autocunoaștere prin scris Despre mine. Eu. Al meu. au fost organizate simultan în trei școli bucureștene: Școala Gimnazială "Sf. Calinic de la Cernica", Liceul Teoretic Bilingv "Miguel de Cervantes", Liceul Tehnologic "Antim Ivireanu".
 
 Un grup de 30 de elevi din clasele a VI-a și a VII-a au putut să abordeze trei tipuri distincte de scriere:
scrierea creativă (creative writing),
scrierea dramatică și
scenaristica.

Copiii au putut să experimenteze, atât prin teorie, cât și prin lucru practic, modul în care cuvântul scris poate genera forme diverse de conținut - fie el literatură, monolog și scenariu de film. Tinerii autori au fost încurajați să descopere și să exploreze propriile trăiri, gânduri, experiențe pe care, mai apoi, le-au transpus pe hârtie, în formele caracteristice fiecărui tip de scriitură în parte.

LiterNet.ro găzduiește o selecție de texte din portofoliul rezultat al fiecărui copil participant la ateliere.


Mă numesc Andreea. Sunt tipul de persoană căreia îi place să ajute pe oricine, iubesc să scriu orice îmi trece prin cap, oricât ar fi de spontan. Uneori sunt foarte nerăbdătoare. Și uite așa - 55 de cuvinte.


E dimineață. Nu am dormit foarte bine. Deschid ochii, mă uit la ceas. E ora 9:30. Mă dau jos din pat și realizez că astăzi este ziua în care îmi voi primi super-puterea mult așteptată. Mă îndrept spre baie pentru a-mi pieptăna părul, mă uit în oglindă și văd că ochiul meu stâng are culoarea violet. După aceea merg la bucătărie pentru a-mi face o cană de cafea. Găsesc o cană, dar, când mă uit la ea, ochiul meu violet o ridică în aer. Neținând cont de oră, strig: DA! Asta este super-puterea mea! Apoi decid să iau o gură de aer proaspăt.

Pornesc spre parc, cu gândul de a uita de stres. Primul pas pentru a face asta este să îmi iau o înghețată. Merg ceea ce mi se par kilometri până la primul stand de înghețată, uitându-mă la copacii înfloriți, la flori, la iarba verde și la păsările care îmi încântă urechile cu trilul lor armonios. De fapt erau doar 300 de metri, dar, fiind duminică, lenea i-a făcut să pară mult mai mult. Ajung acolo, comand o înghețată, și când întind mâna să o iau, super-puterea mea intră în acțiune. În loc să iau înghețata, ochiul meu decide să mi-o ia înainte și să o arunce pe jos. Mă uit în jur și îmi dau seama că toată lumea se uită la mine.

Îmi cer scuze vânzătorului și plec. Ajung înapoi acasă. Merg în camera mea și mă așez pe pat. Mă gândesc și găsesc singurul motiv pentru care aș vrea să renunț la super-puterea mea: aș renunța doar pentru a nu risca să rănesc pe cineva involuntar. Mă simt tristă pentru ce s-a întâmplat, dar și determinată să învăț să îmi controlez puterea, deoarece poate fi de folos.


Deschid ochii. Clipesc și încerc să mă trezesc. Mă dau jos din pat. Iau micul dejun, mă pregătesc și plec la școală. Acolo mă întâlnesc cu colegii mei. Ei îmi reamintesc că prima oră avem matematică și în același timp, că avem teză. Știu că m-am pregătit, dar totuși am emoții.

Intrăm cu toții în clasă și ne așezăm în bănci. Mai vin și alți colegi, aparent la fel de emoționați ca mine. După 10 minute se sună de intrare. Mai trece puțin timp și apare și doamna de matematică cu tezele. Face prezența și ni le înmânează. Îmi trec numele și arunc un ochi peste exerciții. Simt cum mi se pune un nod în stomac și încep să mă panichez. Inspir și expir ușor, încercând să mă calmez. Încep să lucrez. Trece ora și vine timpul să dăm tezele doamnei. Ezit, dar apoi o dau, conștientă de faptul că am greșit la exerciții. Gândul că am greșit și că e posibil să iau o notă mică mă face tristă. Simt cum mi se înmoaie genunchii și mi se pune un nod în stomac, alăturându-se celui din gât.

Trece o săptămână și vine ziua în care trebuie să ne aflăm rezultatele la teză. O pornesc către școală împreună cu un coleg. În timp ce mergem spre școală, realizez că frica de notă a mai dispărut. Ajungem în clasă. Orele încep. Gata. Vine și ora de mate.

Doamna face din nou prezența, se așază la catedră și începe să se uite peste teze. Îi cheamă pe toți pe rând pentru a le arăta ce au greșit. Ajunge la mine și mă cheamă. Inima începe să îmi bată tare și mi se pune un nod în gât. Observ că am luat 7, însă am greșit la lucruri simple. Mă duc înapoi în bancă și simt o ciudă și o revoltă inexplicabilă. Mă simt prost că am greșit la lucruri simple. Îmi spun că mă voi descurca mai bine data viitoare și mă calmez, iar nodul din gât dispare ușor ușor. De acolo, ziua își continuă cursul.


O fată de 14 ani, pe nume Maelyn, își idolatrizează sora mai mare și adoră poveștile despre prințese pe care aceasta i le spune.
Într-o zi, Maelyn găsește o scrisoare ciudată în dulapul ei de la școală. În ea este scris că dacă va trece un test, va merge la o academie regală pentru a învăța cum să devină o prințesă perfectă.
Iată că Maelyn trece testul și ajunge la noua ei școală, unde este întâmpinată de zâne, ce servesc ca asistente ale prințeselor. Totul merge bine la început, până dă peste o fată numită Katie, care nu o vrea acolo și ar face orice să îi pună bețe în roate...