30.07.2022
Intro

În perioada 28 martie - 15 aprilie 2022, atelierele de autocunoaștere prin scris Despre mine. Eu. Al meu. au fost organizate simultan în trei școli bucureștene: Școala Gimnazială "Sf. Calinic de la Cernica", Liceul Teoretic Bilingv "Miguel de Cervantes", Liceul Tehnologic "Antim Ivireanu".

 Un grup de 30 de elevi din clasele a VI-a și a VII-a au putut să abordeze trei tipuri distincte de scriere:
scrierea creativă (creative writing),
scrierea dramatică și
scenaristica.

Copiii au putut să experimenteze, atât prin teorie, cât și prin lucru practic, modul în care cuvântul scris poate genera forme diverse de conținut - fie el literatură, monolog și scenariu de film. Tinerii autori au fost încurajați să descopere și să exploreze propriile trăiri, gânduri, experiențe pe care, mai apoi, le-au transpus pe hârtie, în formele caracteristice fiecărui tip de scriitură în parte.

LiterNet.ro găzduiește o selecție de texte din portofoliul rezultat al fiecărui copil participant la ateliere.



Natalia Pantazi (13 ani)

Autobiografia în 50 de cuvinte și-o minciună

Salutare:D! Eu sunt Naty, am 13 ani și iubesc să ies afară. Când sunt afară, îmi place să miros florile, mai ales trandafirii și lalelele, dar de asemenea prefer să mă văd cu prietenii mei. Totuși, când plouă îmi place să stau pe geam și să pictez sau să ascult muzică, sau pur și simplu să mă joc pe calculator.

Super-puterea

E ora zece dimineața. Mă dau jos din pat și realizez cât de mică sunt. Alerg spre oglinda din baie, sar pe dulap și observ că sunt o pisică. DA! Asta e super-puterea mea. Pornesc spre un parc cu gândul de a mă cățăra în copaci sau pe case, ținând cont că pot sări foarte sus și cad doar în picioare. Apoi, deodată, văd trei copii mici alergând spre mine din stânga, apoi încă doi, din dreapta. Cred că e momentul ca super-puterea mea să intre în acțiune. Încep să alerg prin parc, peste copii și printre adulți. Am văzut un copac mare: "Asta-i șansa mea!"

Mă uit în jos și îmi dau seama că acei copii parcă s-au multiplicat și mă vor.

Mai sunt milioane de pisici! De ce fix pe mine? Deși în copac nu mă vor prinde, pentru că e înalt, iar ei pitici. Au! Ce a fost aia?! Copiii dau cu pietre. E momentul să mă arunc. Perfect. Acum continui să alerg, dar încep să mă doară și pe mine lăbuțele. Și totuși copiii sunt ca niște zombie care aleargă după mine.

Dacă ar fi să renunț la super-puterea mea, aș renunța doar pentru a-i consulta pe copiii aceștia, să văd ce e cu obsesia asta pentru pisici, căței și toate animalele drăguțe și pufoase. Am fost destul de inspirată să mă arunc pe o clădire și să ajung acasă.

Ajung înapoi acasă. Mă simt total epuizată și puțin dezamăgită pentru că am văzut acei copii, deși m-am distrat. A fost ceva nou și voi mai încerca.

Plus / Minus

O vezi pe fata aceea care stă cu ușa închisă la cameră, în liniște totală, ascultând muzică? Ea este Naty. Cam introvertită, dar să nu credeți că nu puteți avea o conversație cu ea. Este foarte deschisă, însă doar dacă vine cineva la ea să îi adreseze ceva începe să vorbească. Naty nu va îndrăzni să meargă la cineva să vorbească, bineînțeles dacă acel cineva nu îi este prieten.

Naty urăște tristețea și e mereu activă cu prietenii. Naty este propriul său psiholog, mereu se face să râdă singură, sau să facă haz de necaz pentru a nu fi tristă. După cum zice lumea, persoanele introvertite acasă sunt cele mai deschise ființe pe care le poți vedea afară.

Naty vorbește acasă, dar totuși apreciază mai mult liniștea și muzica. Sau mai ales să își strice ochii seara uitându-se la anime-uri. Naty se uită de aproximativ doi ani la anime-uri, a văzut o grămadă (peste 40) și enervează pe toată lumea cu ele și ceartă pe toată lumea care zice ceva greșit de ele.

Naty nu e niciodată în pas cu moda. I se pare groaznic acest spirit "de turmă" în care dacă cineva face ceva, toată lumea se ia după el. Naty este foarte răbdătoare și se enervează foarte greu. Totuși are speranțe mari și se entuziasmează repede, apoi ajunge iar să fie dezamăgită. Se întâmplă des asta. Când mă uit așa la ea, parcă zice: "Hai să mergem în parc". Mereu vrea afară și oricât de obsedată ar fi de calculator, tot preferă afară mai mult. Naty își alege greu cuvintele, însă poate face discursuri bune și destul de mature. S-a maturizat repejor, dar continuă să zică că vrea să rămână copil.

0 comentarii

Publicitate

Sus