Intro
În perioada 28 martie - 15 aprilie 2022, atelierele de autocunoaștere prin scris Despre mine. Eu. Al meu. au fost organizate simultan în trei școli bucureștene: Școala Gimnazială "Sf. Calinic de la Cernica", Liceul Teoretic Bilingv "Miguel de Cervantes", Liceul Tehnologic "Antim Ivireanu".Un grup de 30 de elevi din clasele a VI-a și a VII-a au putut să abordeze trei tipuri distincte de scriere:
scrierea creativă (creative writing),
scrierea dramatică și
scenaristica.
Copiii au putut să experimenteze, atât prin teorie, cât și prin lucru practic, modul în care cuvântul scris poate genera forme diverse de conținut - fie el literatură, monolog și scenariu de film. Tinerii autori au fost încurajați să descopere și să exploreze propriile trăiri, gânduri, experiențe pe care, mai apoi, le-au transpus pe hârtie, în formele caracteristice fiecărui tip de scriitură în parte.
LiterNet.ro găzduiește o selecție de texte din portofoliul rezultat al fiecărui copil participant la ateliere.
Ioana Maria Neacșu (13 ani)
Autobiografia în 50 de cuvinte și-o minciună
Bună! Mă numesc Ioana Maria și am 13 ani. De mică mi-a plăcut teatrul și mai ales filmul. Am jucat în șase spectacole de teatru pe scena de la Teatrul Elisabeta. Am scris și un scenariu de teatru pentru școală, în care am și jucat.
Super-puterea
Într-o dimineață m-am trezit și, ca de obicei, am început să îmi fac rutina de dimineață.
Când m-am dus în bucătărie să mănânc, nimeni nu vorbea cu mine. Dar știam ca e doar o farsă de 1 aprilie. Asta până când m-am dus la baie să mă aranjez puțin. Atunci am intrat în stare de șoc când am văzut că eram invizibilă. Nu puteam să mă văd în oglindă, așa că m-am speriat.
Mi-am folosit puterea magică pentru niște lucruri banale, cum ar fi: am mers la școală în pijama, am mâncat dulciuri și înghețată la prânz, am explorat puțin școala și am spionat, din plictiseală, diferite persoane.
Când am ajuns acasă, tot ce am făcut a fost să mă uit la un film horror, până când am început să văd fantome. Am zis că doar mi se pare, dar era adevărat. Atunci mi-am dat seama că nu eram invizibilă... eram o fantomă. La început m-am speriat puțin, dar am avut ocazia să mă revăd cu bunicul meu, plus alte persoane care îmi erau rude. La un moment dat, s-a auzit un sunet ciudat și acel sunet ciudat era alarma mea de la telefon pentru că... totul fusese un vis.
Plus / Minus
Eu sunt Leo, pisica Ioanei, care este o stăpână minunată, dar are și ea minusurile ei, ca orice alt copil. Ei îi place să cânte, dar nu are o voce strălucitoare, în schimb are un gust bun în muzică.
Ioanei îi plac animalele, mai ales pisicile, acesta este motivul pentru care sunt aici.
Eu și Ioana suntem foarte diferiți când vine vorba de mâncare: ei nu îi place brânza, untul sau smântâna. Zice că miros urât, dar eu le ador.
Înainte, ea purta aparat dentar și îi plăcea foarte mult cum îi stătea, dar o enerva când îi intra mâncare între dinți.
Ioanei îi place să descopere lucruri noi, dar îi e frică să le încerce pe unele.
Nu știe să mintă pentru că nu îi plac oamenii care o fac.
Ioana este bună la multe lucruri, cum ar fi dansul, actoria și franceza, dar nu se pricepe foarte bine să pronunțe anumite lucruri.
Ioana este o fire cu capul în nori și de multe ori nu este atentă la ce se întâmplă.
Ea mereu reușește să pună un zâmbet pe fața oamenilor și cred că asta este o calitate foarte drăguță.
Ioana are și breton, dar aproape mereu și-l dă la o parte și crede că îi stă ca un palmier, ceea ce nu prea îi place, însă arată amuzant.