01.08.2022
Intro

În perioada 28 martie - 15 aprilie 2022, atelierele de autocunoaștere prin scris Despre mine. Eu. Al meu. au fost organizate simultan în trei școli bucureștene: Școala Gimnazială "Sf. Calinic de la Cernica", Liceul Teoretic Bilingv "Miguel de Cervantes", Liceul Tehnologic "Antim Ivireanu".

 Un grup de 30 de elevi din clasele a VI-a și a VII-a au putut să abordeze trei tipuri distincte de scriere:
scrierea creativă (creative writing),
scrierea dramatică și
scenaristica.

Copiii au putut să experimenteze, atât prin teorie, cât și prin lucru practic, modul în care cuvântul scris poate genera forme diverse de conținut - fie el literatură, monolog și scenariu de film. Tinerii autori au fost încurajați să descopere și să exploreze propriile trăiri, gânduri, experiențe pe care, mai apoi, le-au transpus pe hârtie, în formele caracteristice fiecărui tip de scriitură în parte.

LiterNet.ro găzduiește o selecție de texte din portofoliul rezultat al fiecărui copil participant la ateliere.



Maria Toarcă (13 ani)

Autobiografia în 50 de cuvinte și-o minciună

Mă numesc Maria. De la 6 ani am făcut multe sporturi și am concurat în competiții internaționale. La 9 ani, am început să scriu cărți de peste 100 de pagini. Până acum am scris nouă cărți. Vreau să ajung o mare autoare. Sunt foarte creativă și îmi imaginez povești.

Super-puterea

E dimineață. Deschid ochii, mă uit la ceas. E ora 7 dimineața... "De ce așa devreme?", mă gândesc. Somnoroasă, mă pregătesc pentru o nouă zi plictisitoare de școală.

Mă dau jos din pat și realizez că mă simt un pic ciudat. Mă gândesc că dacă beau niște apă o să mă simt mai bine. Nu vreau să mă duc să îmi iau sticla. Atunci ceva uimitor se întâmplă: sticla vine spre mine! E uimitor! Apoi cade. Oare mi s-a părut? După 5 minute, la baie, apa din chiuvetă se ridică în aer când mă apropii de ea. Totul e ciudat. Dar îmi dau seama ce se întâmplă. DA! Asta e super-puterea mea: puterea apei! Pornesc spre camera mea cu gândul de a vedea dacă chiar am dreptate. Așa e! E adevărat! Visez demult la o astfel de oportunitate. Apoi îmi sună ceasul: ,,școala!"

Ajung la școală și aștept ca totul să se termine, să ajung mai repede acasă. La jumătatea zilei, în pauză, văd un băiat venind spre mine. Apoi, deodată, mă prinde de mână și mă trage spre el. Apoi totul se face negru. Când reușesc din nou să văd, sunt într-o cameră necunoscută. ,,Asta e o răpire?", mă gândesc. Un om în costum alb vine spre mine. Super-puterea mea intră în acțiune. Nu știu de unde vine apa pe care o controlez, dar îi înconjoară pe atacatori. Cumva e chiar distractiv. Dar foarte obositor. La un moment dat, mă opresc. Apa cade pe podea, care devine umedă și alunecoasă.

Până ca atacatorii să își dea seama ce se întâmplă, eu fug. Apoi totul se blurează. După un timp, mă uit în jur și îmi dau seama că sunt sub apă. Și respir! Înot până la un mal. Nu știu exact ce mal e sau unde sunt eu. Apoi îmi vine o idee. Cu super-puterea mea fac surfing pe un val, care mă duce până la mine în oraș.

Dacă ar fi să renunț la super-puterea mea, aș renunța doar pentru că e greu să fii diferit și nu știu la ce mă pot aștepta de la ceilalți oameni. Dar ador să am super-puteri.

Ajung înapoi acasă. Mă simt minunat și încep să mă antrenez pentru a putea fi un super-erou.

Sinopsis scurtmetraj

O fată pe nume Denisa (12 ani) este prinsă de ploaie în drum spre o întâlnire pe care abia o așteaptă. Se ascunde într-un magazin de jucării, fiindcă ușa este deschisă. Când trage de o trapă din podea, o ușă secretă se deschide. Fata intră și ajunge în niște tuneluri. Pentru a ieși de acolo, urmează briza de curent care vine din unul dintre tuneluri. Ajunge acasă, dar vrea să se întoarcă pentru a vedea ce se află în celelalte.

Scurtmetraj. Tuneluri

1. INT. CASĂ DENISA - ZI

DENISA primește o invitație la o petrecere a unei prietene.

2 EXT. STRADĂ - ZI

DENISA merge pe stradă în costum de petrecere, cu o rochie mov mai jos de genunchi, dresuri de culoarea pielii și părul prins într-o coadă împletită. Are o geantă albastră de piele pe umăr. Se întunecă. Cerul se înnorează. Începe să plouă. DENISA se uită îngrijorată împrejur. Fuge spre o stație de autobuz cu acoperiș din apropiere. Tremură.

DENISA
(În șoaptă)
Ce frig e.

Se aud pocnituri. Începe grindina. DENISA vede ușa unui magazin că se bălăngăne, pare deschisă. DENISA merge repede în fața magazinului cu geanta deasupra capului. Bate la ușă. Ușa se deschide cu un sunet de clopoțel.

3 INT. MAGAZIN - ZI

DENISA intră. E întuneric. Fata caută un telefon. Se învârte prin încăpere apoi zice:

DENISA
E cineva aici?
(Mai tare)
E cineva? Heei!

Nimeni nu răspunde. DENISA se duce spre o altă parte a camerei. Găsește întrerupătorul. Îl apasă. Lumina se aprinde. DENISA se uită împrejur. Pe rafturi sunt multe jucării de pluș, puzzle-uri, seturi de construcție și cărți de colorat. DENISA se îndreaptă spre unul dintre rafturile cu plușuri. Calcă pe o bucată de covor roșu cu portocaliu care se mișcă sub piciorul ei. DENISA se apleacă, ridică covorul cu atenție și îl dă la o parte. Sub covor e o trapă foarte greu de văzut. Are un inel de care poți să tragi. DENISA se uită împrejur. Apucă inelul cu atenție și trage lent. Se forțează. O bucată de gresie sare din podea. DENISA aproape cade pe spate. Are bucata în mână. Se uită speriată prin magazin. Se aude un scârțâit foarte încet dintr-o încăpere alăturată. DENISA lasă în jos privirea. Trapa nu duce nicăieri. Sub gresie se află ciment gri. DENISA lasă jos bucata de gresie. Încearcă să o potrivească în locul din care a luat-o. Nu reușește. Trapa rămâne cu o latura în afara găurii. DENISA se ridică repede. Stă dreaptă câteva secunde fără să se miște. Se îndreaptă spre cealaltă parte a magazinului de unde s-a auzit scârțâind ceva.

4 INT. TUNEL - ZI

Într-un perete cu o tapițerie deasupra se află o gaură dreptunghiulară. DENISA merge spre ușa secretă foarte lent. Când ajunge în dreptul ei, se oprește. O voce se aude încet, blurată.

VOCEA
DENISA, vino aici. Aici, aici e...

DENISA e mirată. Pășește încet de pe covorul gălbui pe cimentul tare din partea cealaltă a peretelui. Când trece de ușă, se aude un scârțâit în spatele DENISEI. DENISA se întoarce repede. Vede ușa cum se închide, părând un perete normal, total nivelat. Dar ea e prinsă în partea opusă.

DENISA
(Țipă)
Ajutooor! Cine e aici?
Scoateți-mă de aici! Ajutor!

VOCEA
Aici! Aici, aici, aici e...

DENISA
Ce e aici?

VOCEA
Aici...

Se aude un sunet cristalin ca o briză. Părul DENISEI se mișcă în dreapta. DENISA își întoarce capul în partea opusă.

DENISA
(În șoaptă, pentru ea)
Pe aici se ajunge afară!

DENISA se pornește în direcția brizei.

VOCEA
(Poruncitor)
Aici! Aici! Aici e...

DENISA se oprește. Își întoarce privirea în direcția opusă.
DENISA
Ce e aici? Spune!

VOCEA
Aici...

DENISA pleacă grăbită în direcția brizei.

4 EXT. STRADĂ - SEARĂ

DENISA iese dintr-o gură de metrou blocată. Întreabă pe un OM.

DENISA
Scuzați-mă, îmi puteți spune unde sunt?

OMUL
Pe stradă Arțarului.

DENISA
Cum se ajunge în cartierul Pajiștii?

5. INT. CASĂ DENISA - ZI

DENISA își pune într-un rucsac lanterne, frânghii, biscuiți, apă, busola și un ghem de ață albă. Își ia telefonul și iese din casă hotărâtă.

6. INT. MAGAZIN JUCĂRII - ZI

DENISA intră în magazin. Tot nu e nimeni. Aude o voce de bărbat care îi strigă.

BĂRBATUL
Vin imediat!

DENISA se duce la covor. Când vede că nimeni nu vine, dă covorul la o parte și trage de trapă. Se aude din nou un scârțâit. DENISA merge spre camera unde e ușa secretă.

7 INT. TUNELURI - ZI

DENISA aprinde o lanternă. Pășește și se aude iar vocea.

VOCEA
(drăguț, inofensiv)
Aici! Vino aici! Aici...

DENISA
(Supărată, grăbită)
Da, da! Vin acum, nu mai
repeta asta într-una!

DENISA merge în direcția vocii. La un moment dat tunelul se despică în trei.

VOCEA
Aici!

DENISA scoate ață albă din rucsac și îi prinde un capăt de o piatră de lângă ea. Continuă să desfacă din ghem în timp ce merge.

8 EXT. LUME ASCUNSĂ - NOAPTE

DENISA iese în sfârșit din tuneluri. Nu mai are aproape de loc ață în ghem. Se uită împrejur și se miră.

DENISA
Ce e locul asta?


O femeia apare de după un copac.

FEMEIA
Eu mă numesc MERIA. Aici este
o lume ascunsă pentru cei care
vor mai bine și nu au de unde să îl ia.

DENISA
Bine, nu prea înțeleg. Dar tu ești
vocea care mă tot chema?

MERIA
Da, eu sunt. Vino și o să înțelegi mai bine.

MONTAJ DE SECVENȚE

MERIA o duce pe DENISA în diferite locuri. La magazine, la un fel de hotel, la un lac, în oraș. Îi explică diverse lucruri.

DENISA
Acum cred că înțeleg. E ca un fel de
Lume ascunsă, unde doar cei care nu
se potrivesc în lumea normală pot veni.

MERIA
Nu chiar. Tu te potrivești în lumea normală,
dar aici te vei antrena.

DENISA
Pentru ce?

MERIA
Pentru a...

Se aude un zgomot. Apoi o bubuitură.

DENISA
Ce a fost asta?

MERIA
Trebuie să pleci.

MERIA o împinge pe DENISA spre tuneluri.

MERIA
Știi tu cum să ajungi afară.

DENISA
Despre ce vorba?

MERIA
Nu e timp. Pleacă mai repede.

DENISA
Mă întorc mâine. Neapărat!

MERIA vrea să mai spună ceva, dar DENISA deja e înapoi în tuneluri.

9. EXT. STRADĂ - DIMINEAȚĂ

DENISA iese tot din gura de metrou blocată. Își dă seama unde e. Se uită spre gura de metrou. Dă să se întoarcă. Aude vocea MERIEI în minte "Trebuie să pleci. Nu e timp." DENISA pornește spre casă.

10. INT. CAMERA DENISA - ZI

DENISA se uită pe geam.

DENISA
Mă voi întoarce. Chiar azi. Dacă m-ați
chemat, nu mai scăpați de mine atât de ușor.

DENISA se ridică din pat. Își ia rucsacul plin. Iese din cameră.

0 comentarii

Publicitate

Sus