Super-puterea / Plus / Minus

În perioada 28 martie - 15 aprilie 2022, atelierele de autocunoaștere prin scris Despre mine. Eu. Al meu. au fost organizate simultan în trei școli bucureștene: Școala Gimnazială "Sf. Calinic de la Cernica", Liceul Teoretic Bilingv "Miguel de Cervantes", Liceul Tehnologic "Antim Ivireanu".
 
 Un grup de 30 de elevi din clasele a VI-a și a VII-a au putut să abordeze trei tipuri distincte de scriere:
scrierea creativă (creative writing),
scrierea dramatică și
scenaristica.

Copiii au putut să experimenteze, atât prin teorie, cât și prin lucru practic, modul în care cuvântul scris poate genera forme diverse de conținut - fie el literatură, monolog și scenariu de film. Tinerii autori au fost încurajați să descopere și să exploreze propriile trăiri, gânduri, experiențe pe care, mai apoi, le-au transpus pe hârtie, în formele caracteristice fiecărui tip de scriitură în parte.

LiterNet.ro găzduiește o selecție de texte din portofoliul rezultat al fiecărui copil participant la ateliere.


Sunt Vlad, am 14 ani și sunt din București. Sunt amuzant, ambițios și câteodată duc lucrurile prea departe din cauza acestor două calități. Sunt un fan al tenisului și al ciclismului, bine sunt doar niște simple hobby-uri care mă ajută să mă împac cu stresul creat de școală.


Este dimineață. Deschid ochii și îmi arunc privirea către ceas. Este ora șapte fix.

Mă dau jos din pat și realizez că nu sunt în același loc în care am adormit, totul este schimbat. Mobila parcă aparține anilor '70 și muzica ce se aude de la radioul vecinilor este chiar din acea perioadă de timp. Ah, de când nu am auzit vocea blândă a mărețului Frank Sinatra. Da! Asta este super-puterea mea: călătoria în timp! Pornesc spre bucătărie cu gândul de a bea puțină apă și apoi, deodată, o sferă mare înconjurată de flăcări albastre mă înghite și super-puterea mea intră în acțiune.

Ajung chiar în viitor, prin anul 2077 după blimp-ul publicitar care tocmai mi-a trecut peste cap cu ceva reclame legate de "Casă pe Marte / Cum să ai o casă pe Lună". Ce să vezi, acel blimp se duce chiar către Central Park. Stai! Central PARK???! După câteva momente în care mă uit în jur și ating toate obiectele care îmi stau în cale, să mă conving că eu chiar sunt în orașul visurilor mele, mărețul New York, pornesc către Statuia Libertății. Bine, cel puțin încerc. Mă ghidez după anumite mașini care, de fapt, nu sunt mașini, ci un fel de cutii zburătoare cu ceva propulsie sub ele. Până la urmă decid să întreb un trecător. Așa că mă duc după un domn cu o pălărie mare și neagră ca a lui Michael Jackson, cu speranța de a afla niște indicații potrivite. Când ajung în apropierea Statuii Libertății, încep să observ din nou acea sferă prin care am trecut mai devreme. Se pare că mă urmărește. Așa că, neavând încotro, mă arunc din nou în sfera înflăcărată.

De data aceasta, se pare că m-am reîntors acasă, sau cel puțin asta cred eu. Sufrageria este asemănătoare celei din prezent. Totul este normal până când realizez că de fapt nu este încă casa mea, ci a vechilor proprietari, deoarece în majoritatea pozelor apar ei. Speriat, mă duc la un telefon. Obișnuit fiind cu telefonul mobil, îmi bat ceva capul cu acel telefon desprins din filmele Home Alone. Introduc numărul de telefon al mamei și... ce să crezi? Nu vrea să sune. Panicat, mă uit în jur și fug către dormitorul meu, cu speranța de a găsi sfera.

Cât noroc pe mine, sfera nemișcată pare că mă așteaptă să sar din nou în ea. Așa că, înainte de a face săritura, spun de trei ori cu voce tare: Vreau să fie totul normal! Vreau să fie totul normal! Vreau să fie totul normal! Ajung înapoi acasă. Sfera m-a ascultat, totul e la fel cum l-am lăsat.

Mă simt extenuat, atât de extenuat încât o mint pe mama că sunt răcit pentru a nu mă duce la școală. Bine, de parcă nu ar fi o plăcere să nu mă duc. Și așa se încheie călătoria mea în timp, cu o zi liberă de vineri în care m-am tot gândit la un motiv care m-ar determina să renunț la super-puterea mea. Cred că singurul ar fi frica de a nu rămâne captiv într-una dintre acele dimensiuni.


Ca oricare altă persoană, Vlad are anumite așa-zise minusuri și plusuri. Începând cu partea pozitivă, el este ambițios, amuzant și iubește să fie el însuși. Da, spun că este amuzant deoarece chiar reușește să facă persoanele din jurul lui să râdă. Cât despre ambiție, nimeni nu se poate pune cu el când vine vorba despre ceva important sau ceva ce cunoaște foarte bine.

Vlad îndrăgește plimbările în natură, în special dacă sunt pe bicicletă, și fotografia deoarece fără prea mult efort știe că le poate realiza pe ambele în același timp. Este o persoană de încredere, pozitivă și chiar poate fi un bun prieten dacă, desigur, îi vei accepta și tu anumite minusuri, pe care din păcate nu le poate transforma în plusuri oricât de tare ar încerca.

Minusurile lui nu sunt foarte multe, dar sunt. El nu acceptă să fie ajutat, ba chiar urăște asta. Preferă să își rezolve problemele singur, indiferent de cât de grave ar fi. Frica și lipsa încrederii în sine ocupă și ele un loc la grupa de minusuri a caracterului său. La fel și faptul că poate să fie descurajat foarte ușor, în ciuda ambiției pe care o depune, sau faptul că se lasă dus de val și câteodată se trezește prea târziu.

Vlad nu se lasă până nu simte că a greșit și merge pe această latură până când se izbește de adevăr. Încă un minus pe care am reușit să îl depistez la el este că alege să se compare cu anumite persoane pe care el le crede "importante", doar pentru că ele au reușit să obțină de la bun început ceea ce el și-a propus. Din câte știu, acesta ar trebui să fie Vlad, sper că nu am omis ceva...