Lucrări în verde sau Pledoaria mea pentru poezie
Editura Cartea Românească, 2006
 Citiţi prologul acestei cărţi.
Capitolul III
Profy, Scry, Sy
Memento vivere!
Aici doar despre Profy, Scry, Sy [1]
Ce naiba te faci, Profy, cu ăştia?
Ce-ar fi să te-apuci să le citeşti, pur şi simplu, ca Andy Kaufman,
Marele Gatsby de F. Scott Fitzgerald [2]... Şi audienţa să creadă că
glumeşti...
Sau Sub vulcan sau alt roman [3]
la fel de tare cum e poezia...
Cum să vorbeşti, Profy? Încotro şi de unde?
Cum să le vorbeşti
AMESTECAŢILOR?
Doar n-o să le spui, dracului:
"- Mare poet! Ţineţi minte asta, pentru că e important! De ce-l iubim? Pentru că a fost mare poet. Mare poet a fost! Neisprăviţilor, ignoranţilor, doar vă spun calm, băgaţi-vă asta bine în cap, aşa că vă mai spun o dată, domnilor: mare poet [...] Vă rog să vă scrieţi în caiete tema compunerii pentru acasă: "De ce în poeziile marelui poet Juliusz Slowacki sălăşluiesc frumuseţi nepieritoare, care trezesc încîntare?" [4]
Pe bună dreptate va fi unul - îţi dai seama! - care se va răsuci şi va geme Întru Sine şi va zice:
"- Dar pe mine nu mă încîntă! Nu mă încîntă deloc! Nu mă atrage! Nu pot citi mai mult de două strofe şi nici asta nu mă atrage. Doamne, iartă-mă, cum să mă încînte, dacă nu mă încîntă?"
Adu-ţi aminte, Profy, că erai ca el (ei). I-adevărat că alt Prof era în faţa ta... cu poezia aia de patrihoţi, aia clorotică, lichidatoare, poezia aia poporană, 'telectual-proletară, bibelourile metaforice bune de pus în vitrină, la ţară! Şi tu n-o să-i zici ca profu' tău d'antan lu' studentu' dă azi: "Mai încet, pentru numele lui Dumnezeu [...] îţi pun doi. Vrei să mă nenoroceşti [...]? Cred că nici nu-ţi dai seama ce-ai spus?"
Doamne, "Îmbătrînesc în intensitatea / Unor priviri întrebătoare. Prostii, / Încerc să-mi spun, eu nu vă pot învăţa, copii, / Cum să trăiţi. - Dacă nu voi, cine să trăiască?" - cum zicea
unul James Merrill într-o poezie de-a lui. Mdea....
Eu...
adică Profy
se frămîntă, înfăşoară şuviţe, împătureşte şi despătureşte idiolecte, face pliuri din replici şi cuvinte
ca să ajungă (prin pase langajo-magnetice!) într-a lor minte
Profy, evaluînd frontierele capacităţii sale de (hm!) transfer
aflată la mijloc între fanii debili şi antifanii sterili. ProFANatori! Mai bine un Aristo-FAN [5]!
Ia să privim adunarea. Jumate stau cu spatele la tot. Jumate în genunchi în adorare. Şi pentru unii şi pentru alţii lectura e - mă trec fiorii!
memento mori!
(esenţe, lumi de dincolo, abstracţiuni în fumigene, păsări, cai, pene...)
Hey, Galky, dacă ştii cum să faci, cum să alegi
cititul e
cititul e
MEMENTO VIVERE!
MEMENTO VIVERE!
Memento vivere!
Poetas legere!
Amicos fidere!
Puteţi să bibere!
[...]
Profy,
doar n-o să te-apuci să le zici din Borges că "viaţa, vă asigur, este făcută din poezie", că "poezia nu este ceva străin - poezia ne pîndeşte, vom vedea, după colţ. Ne putem trezi că sare pe noi în orice moment" [6]. Profy, nu fii naşpa, nu te fă de kko. Lasă-l pe Borges. Borges e mare. Ăştia mari pot să spună orice.
Profy! N-ai ce face! Strajă la gură! Dă-le pace!
"Să priveşti cum vor căuta să ascundă
adevărata minune
să priveşti măcar o clipă din vîrful turnului
unde o puzderie de muşte acoperă bătrîna
chartă
uitată, o, cu totul uitată" [7]
(indicaţie de regie: Voce distorsionată, ca a piticului din Twin Peaks [8])
Proooufyyyy pleeacă şi pppantommiiimeeazăăă
Prouuuuffy se dizzooollllllvă se aneeantiiouÎÎzeazăăăă
ca un pufff de păpădiiie luauauaaat de vîîînt
Prroouoouffyyyy se des... parte de sine aluuunecă reviinnee
în mintea sa (în mintea mea)... în Sssiiiine...
damn iiiiiiit, în fiiiiine...
Profy - între Jandarmeria Literară şi Indiferenţi, între gropari şi căldicei. între Arta Îndepărtării şi Desenele Animate. Aleargă, Profy, aleargă! Şi Lola rennt [9]! Ia exemplu de la Coyotee-duck! Fugi! Vine Piticul cu cap pătrat. Zice că nu-i place nimic. Tînăr şi Expirat! Vine Piticul matur (dur şi pur!), te ia de urechi. Vine Piticul de 60, Nenea Mojo Jojo [10]. Vine piticul de 20 din mijlocul generaţiei lui, are cocarde pe piept. Te uiţi la el, fără cocarde, cum eşti. Şi fără generaţie. Vine Piticul de-adevăratelea, ăla Rău. Vine Scarbo [11]. Scarbo! Scîrba aia de Scarbo care acuma te priveşte de după zîmbetul unei tanti care scrie cronici literare! O, tanti salpuga, ce privire prietenoasă aveai pînă nu te combinaşi cu Vipera! Scarbo, cîntecel să-ţi fac, să te dezghioc, să scap, un cîntec să-ţi cînt (de kiki!), ce-l ştiu şi eu de pe la teacher Miki:
Put your right hand in,
Put your right hand out,
Shake it a little, a little,
And turn yourself about.
Put your whole self in
Put your whole self out
Shake it a little, a little,
And turn yourself about.
And turn yourself about.
Hai, stai pe loc, că s-au cărat cu toţii! Bagă-te-n carapace! Şi visează cu ochii în gol, dacă vrei... Na şi-o carte, că-ţi va place. Ia şi-alune. Dar mai ales nu uita:
Put your whole self in...
Scarbo, nu-mi poţi face rău, n-am treabă cu tine!
Am numai cu mine!
Gosh, ştiu... E nasol. Profy nu vrea să fie "another brick in the wall" [12]. Profy fură de la mine de ani de zile, le-amestecă cu rumeguş didactic pentru ăia care iau notiţe de zor (notiţarii). Cică aşa păstrează "un echilibru". Le dă mestecate. Ei deschid ciocurile larg şi înghit-sorb leorp! leorp! Stă şi le explică, le dă exemple, păpică. Stau aşa şi mă uit (de lîngă fereastră) cum Profy acţionează motorul de căutare din creierul Nostru comun. Al Nostru! Ajunge (în cîteva secunde în care n-am chef să povestesc chiar tot ce se-ntîmplă) la zonele MELE (ale mele, Profy, ale MELE!). Se orientează rapid. Culege din mers ce apucă, ce-i mai colorat. Profy mă fură fără probleme, îmi ia ideile şi le pune pe seama altora, investeşte kestiile mele în texte străine, le vinde pe doi lei unora care n-au ce face cu ele. Las de la mine. (OK, fură, dragă Profy, în fond tu aduci bani în casă, atîţia cît sînt!). Măcar de n-ar simplifica... Tot ceea ce spune Profy se diminuează la mine. Entuziasmul lu' Profy, infantil şi bezmetic, stinge entuziasmul meu. Cu timpul chiar nu mai am chef să mai vorbesc despre lucruri pe care le consideram produsul gîndirii mele - şi pe care Profy le amestecă după cum o taie capul vorbind cu oricine. (Are încotro?). În general, pentru că Profy trebuie să vorbească, nu seamănă cu mine. Diferenţa între mine şi Profy e că eu aş tăcea despre toate kestiile astea despre care trebuie să vorbească Profy [13]. Adevărul e că Profy are cu mult mai multă generozitate decît am eu. Adică Profy chiar ţine la junii din faţa ei, adică şi-ar toca tot timpul să-i asculte şi să privească cum le înfloreşte gîndirea (dixit Rimbaud - sau, cum spun unii, Rambo [14]). Profy crede (speră, încearcă, tinde să) că-i poate aduce pe calea cea bună. Dar ce e aia "calea cea bună"? Profy zice că-i ceva legat de inima lor. (Şi de creier!).
Rewind: Privesc în cap cum înfloreşte gîndirea noastră-mpreună - adică uite-aşa văd eu, precum călugărul ăla din cartea unui chinez: "văzu ivindu-se din neant contururi, din contururi se născură Spectacolul unei inteligenţe în acţiune şi nu o Erudiţie Moartă. Sentimente, apoi sentimentele intrară din nou în contururi, iar contururile iarăşi se prefăcură în neant" [15].
Profy îşi dă mereu seama cît de tare se înşeală abia la examen. 'Geaba-nflorire! Că ei vin tot cu semi-preparatele lor plastifiate. Eu o ştiu de la bun început. Profy nu se învaţă minte odată. Niciodată n-o să se-nveţe minte. Afurisit optimism.
Profy se uită la cei din rîndul trei. Îi trece prin cap că ce-ar fi să le zică
dintr-un cîntec de Simon & Garfunkel: I have my boots and the poetry to protect me...
Profy se ridică.
Nu vreau să fiu confundată cu Profy. Dar nici lu' Profy nu-i place să se ştie de mine. Lu' Profy i-ar pica prost să se ştie că... scrie. Ce scrie? Cîh, pohezie! I-ar crăpa obrazul lu' Profy. Pe bune. Nu-i de zis la lume... Profy vrea sa fie clean (a nu se confunda cu peştele "clean", deşi, decît Profy, mai bine un peşte clean - dar şi mai bine unul mic, pierdut în ocean!). Profy se sacrifică pentru mine, iar eu mă desolidarizez (public) de Profy. Poate şi pentru că, am impresia, Profy nu mai ţine pasul cu mine, adică Profy se... maturizează. Uneori o mai ia razna şi-atunci (spre deliciul meu) se îngrozeşte singură. Numa' atunci îmi place de Profy. Da' Profy cînd o ia razna mişto zice: vai!, vai!, se sperie să nu fi făcut vreo gafă, să nu fi depăşit nu ştiu ce limite. Profy îşi face procese de conştiinţă. Nu mai departe de ieri... o aud pe Profy vorbind în săliţa cu Oberlicht despre
(voce din off: ce zice-acolo, măi?)
despre "poetul Jung" şi despre casa lui de la Bollingen [16] (de parcă să fii poet înseamnă sa-ţi faci o casă rotundă! - da' Profy chiar credea asta, alături de mine, fără să ţină cont de studentele cu unghii lungi şi roşii)... despre povestea turnului, despre renunţările lui... despre Universitatea care-i perturba proiectul, evoluţia etc. (Mai termină odată cu vorbitul ăsta, a travers, despre tine!). Şi mai zicea ceva despre nişte coincidenţe, despre suprarealişti, despre poezia ca mod de viaţă, despre obiecte "perturbate" şi tot felul de chestii pe care le lega nu de literatură (literatura de Fabrică), ci de "la vraie vie" (care rimează în franceză destul de obvios cu "poesie"). Şi
Taci! - îmi vine să-i spun -
sînt pe-aici nişte studenţi de la lingvistică
mai e vreunul care scrie jurnal
o să zică acolo despre utopia ta
cum zise ăla, văzătorul de fantome (!), că
non serviam, ca nu servea...
(Taci!, zice şi greierele Jiminy [17], sfătuitorul meu, la ureche...)
La ce e bună poezia
Motto: Văzută de departe
văzută de sus
poezia părea
că e în plus [18]
Defence of Poetry
"Ah ce bucurie e-ntr-o poezie
ca o melodie
care-o cînţi cu drag" [19]
Poezia o să vă intereseze doar atunci cînd o s-o legaţi de voi
Ceea ce legi de tine e-al tău pe veci
ţi se cuvine
poezia este AMARCORD [20] şi e ALLEGRIA [21]
e ceea ce iei cu tine adică
este ceea ce dai - şi prin ce scrii, dar nu numai
Is Poetry, though never in a Book it lie -
True Poems flee - [22]
Înţelegi tu, Maria [23]?
Amarcord, Allegria...
La ce e bună poezia?
(seminar, 25 oct.)
Să haotizăm haosul, cum ar zice D&G [24].
Te ţin curelele? Dezarticulează-te!
Pe muzica dezinvolturii. Pe noua sintaxă a contra-culturii [25]
şi-a contra-"contracultUrii"...
Unui nene care vroia să-mi explice cîndva că "poezia e metaforă, domnişoară" şi îmi dădea şi nişte exemple penibile şi eu aş fi vrut să-i spun că "regret domnule, dar am altă părere despre poem" eram însă prea politicoasă şi nu-mi trecuse prin cap să-i răspund ca Gellu Naum...
Regret, domnule, dar
Sanjo bakkara fungoro nokkoro
Chokkoro fungoro de
Mate tokkoro wakkara yukkuru
Wakkara yukkuru ta ga
Kasa wo wanga ranga ra su
Sora ga kunguru mo
Renge rengere bakkara fungoro [26]
Azi aş fi vrut să vorbesc despre cum îmbătrîneşte poezia
Poezia îmbătrîneşte cu un tînăr poet
căruia nu-i plac bătrînii poeţi
pentru că se ia după Gregory Corso care avea motivele lui
să spună că nu-i plac
cei cu chelie pe dinăuntru.
Oare ce biet bătrîn poet îl supără acum pe tînărul poet? Sau ce
bătrînă poetă?
Numai poet sa nu fii! Şi încă şi bătrîn!
[...]
Ca şi cînd altcineva ar scrie...
Ştiu caseta pe de rost
nu mai sînt atentă la cuvinte
e doar un fel de muzică din voci
Sylvia Plath, John Berryman şi Robert Lowell
& so on
dar cel mai tare: Elliot citind Fragment of an Agon.
Iei carte după carte, citeşti la întîmplare, cum îţi place ţie
să citeşti - iar poezie este
ca şi cînd altcineva ar scrie
în locul tău
...nimic nu are preţ în afară de calitatea
afecţiunii;
...Ceea ce iubeşti cu-adevărat rămîne,
restul nu-nseamnă nimic;
...Umileşte-ţi trufia, ascultă ce-ţi spun: umileşti-o
învaţă de la lumea înverzită unde-ţi poţi afla locul
Pe scara aflării sau a adevăratei arte [27]
...şi nici nu vrei
să-l întrerupi
asculţi doar
cum se crează diferenţa-mai-puţin-ca subţire [28] între
tine şi el (şi ea) diferenţă de ritm nu de convingeri
Efectul de cîmp
(Pornind de la nişte poezii despre poezie...)
Despre circulaţia poeziilor (şi-a timpului) în natură
(ultimul seminar)
Profy le-a adus azi nişte poezii, a început să citească, le alesese de-acasă. Şi în timp ce citea aici, în faţa lor, cu nasul în carte şi foşnete pe la urechi, Profy a simţit ceea ce înseamnă pierderea entuziasmului, scurgerea lui (a entuziasmului) prin carne
spre parchetul de lemn prăfuit. Alte încăperi, alte glasuri şi, deci, altă poezie. Şi-atunci...
Şi-atunci ea s-a întrerupt, a lăsat-o baltă,
a zis: "Sînt cîntece de ascultat şi cîntece de dansat
sînt poezii de ascultat şi poezii de citit"...
Uite-aşa, în glasul ei, a descoperit că,
fără să-şi dea seama,
o parte din poezia în care credea -
poezia tînără de acum 20 de ani -
a îmbătrînit. Asta se întîmpla prin 7 iunie 2003. decembrie 2002
Şi-atunci Profy zice că "uite, mai bine vă citesc altă poezie,
care-mi place mie
o poezie despre o inimă
- nu e uşor să faci o poezia despre inimă - şi citesc
deloc convinsă, ca pentru mine, ca despre mine...
Mă închid în vocea mea
(nu mă mai scoate nimeni de-aici!)
mamă, ce linişte s-a lăsat...
"ieu nu pot să vorbesc
ieu nu ştiu să scriu
m-au făcut fără
fără faţă mi-au zis
ca să stai mereu cu
spatele cu spatele
la lume aşa au zis cu spatele la lume
vei sta
da au zis că pot cu inima
cu inima vorbesc ieu acum
inima este singura
ia e singura care o am
de mic am inima
am desenat-o cu carioca
carioca mea neagră
i-am făcut braţe aşa mari
deschise la inima mea
i-am făcut o gură mare
fru
frumoasă
aşa putea ia zice orice
dar pînă a ştiut ia să vorbească
a trecut vreme
şi am auzit odată că a spus
că a spus încet
pe dinăuntru a zis încet "i-ni-mă"
şi ieu de bucurie
i-am desenat o lacrimă
cu carioca mea neagră
şi i-am făcut şi ochi şi sprîncene
aşa cum n-am ieu
şi am pus-o să bată pentru mine
şi-a zis că oboseşte
"o-bo-sesc" a fost primul iei cuvînt
da a zis asta deschizînd gura
şi ieu am fost fericit
şi i-am mai desenat o lacrimă
şi cu astea două lacrimi
a învăţat inima mea să plîngă
ieu m-am repezit
aşa m-am repezit cu carioca mea neagră
la buzele ei
să le fac
să le fac să rîdă
dar n-am ştiut
şi-am tot încercat
am tot apăsat pînă
pînă am făcut-o neagră de tot
pe toată inima mea am făcut-o
neagră de tot"
Dar mie, mie mi-au plăcut multe, multe poezii...
D.J. Profy îi lasă pe ei:
Mie mi-a mai plăcut o poezie cu un peşte-pescar,
Mie mi-a plăcut un cîntec eXcesiv,
mie îmi place o fată care zice:
nu vorbesc despre substanţe interzise ci doar despre creier
mie-mi plăcu ceva din Epoca Lu
mie ceva scris de-o fată din Nord
mie-mi plac şi alte fete şi nişte băieţi
n-aţi auzit de ei, da' o să vedeţi...
mie mi-a plăcut o poezie în care zice că
lucrurile pe care nu le putem înţelege
nu ne pot întrista
lucrurile care nu există ne pot într-un singur fel cauza
lucrurile care nu există ni se pot întîmpla...
mie mi-a plăcut aia în care zicea că poezia nu e nici pentru dimineaţă
nici pentru seară iar noaptea-i pentru somn
mie mi-a plăcut o poezie despre un menestrel
mie mi-a plăcut o poezie despre cum stă unul în faţa unei farfurii
cu seminţe de cînepă
mie mi-a plăcut cîntecul de trecut strada
mie mi-a plăcut cum
văzut de sus văzut de departe
omul părea fără moarte
văzut de departe văzut de sus
omul părea că e în plus
mie mi-a plăcut o poezie, Rosa canina
mie mi-a plăcut o poezie a lu' unu muşina
mie mi-a plăcut Rodopsina
şi cum vorbeşte el de-al lui psih
mie mi-a plăcut cum zice în loc de nevermore
o păsăruică (nu un corb!) nikakda, nikakda....
mie mi-a plăcut unu'... cică... sînt şi eu un june...
mie de ăla de tot scrie ăăăăăăăă pe hîrtie, chiar asa
Ia ascultaţi aici: eu trebuie să păstrez memoria în afara ordinii
învelind-o în nisipul roşu... mai are ceva cu nişte
îngeraşi de pahar... auzi, îngeraşi de pahar...
mie mi-a plăcut o tipă, zicea ceva de haosmos
mie mi-a plăcut o poezie în care o fată, poetă, mariana, zicea
Fără prietenii mei - tinerii poeţi germani din Romînia
- subiectivitatea şi-ar mai fi supt şi acum degetul
în faţa realităţii
mie mi-au plăcut poeţii germani (din România)...
Ce ziceţi de O, fericită puterea scatiului
de a fi mic în tufişul de roze sălbatice;
Sau...
GATA, MAI! CĂ SE TERMINĂ ORA!
Eu sînt căluţul de apă'n Oceanul etern.
Aşa provizoriu,
aşa iluzoriu
mai e şi-o femeie care scrie un fel de prozăpoezie
cum stă ea în bucătătrie şi...
GATA, MAI! CĂ SE TERMINĂ ORA!
mai e cel care spune despre broasca ţestoasă, cîrtiţă şi
grădina de mărar
mie mi-a plăcut cel care-şi tot aminteşte în poesii şi
poesii nouă şi în poesii vechi şi nouă... îşi tot aminteşte acolo
mie mi-a plăcut Turnul Babel, dar şi despre viermele Palolo,
mie mi-a plăcut Elevul Ion Luca recită din Bacovia
mie mi-a plăcut o poezie despre Tamara şi cum totul
totul totul e-un zuluf făcut cu drotul...
mie mi-a plăcut cum cu modestie zice domnul acela:
Scriu cu neputinţa mea de-a scrie
Scriu fără vlagă fără poezie.
Pe mine m-a întristat aşa tare că
Noi, Dimitrie Stelaru, n-am cunoscut niciodată Fericirea,
Noi n-am avut alt soare decît Umilinţa;
Dar lasă, Dimitrie Stelaru, mai lasă!
Într-o zi vom avea şi noi sărbătoare...
mie mi-a plăcut o poezie, Nigredo şi Eftihia
mie mi-au plăcut multe, multe
GATA! CĂ SE TERMINĂ ORA!
...ceva din Plantaţii
mie cum zicea pa-pa-pa-passionnement
mie mi-a plăcut o poezie despre un cîine, Fox
mie mi-a plăcut poezia despre cartea
încet gîndită, gingaş cumpănită
...cum e ea a ca o floare, anume înflorită
Mîinilor mele, care te-au deschis
mie mi-a plăcut că lui nu-i plăcea să vorbească...
Eu aş mai citi-o pe-aia cu
Nimeni, nimeni, nimeni,
Cu atât mai bine -
Şi de-atâta vreme
Nu ştie de mine.
Mie mi-a plăcut o poezie despre o roză care suavă-nflorea
şi-atunci necazul se risipea (well, cam aşa ceva)
MĂI, GATA! CĂ SE TERMINĂ ORA!
Mie mi-a plăcut o poezie care vă place, orice-aţi zice, la toţi:
A fost odată ca-n poveşti,
A fost ca niciodată...
Şi tot el zicea de-un altul:
Stă şi azi în faţa lumii o enigmă nesplicată,
Heliade, cîrcotaşul:
"Ce mai omuleţi! ce mai drăguleţi!
Ce mai omuleţi! ce mai drăculeţi!
Bestie mare,
Bestie mică
Azi e totuna, ori lupi, ori miei..."
Mie-mi plăcu' The Muppets Budai Show...
Eu-s fan Anton Pann:
Dud iapraîndan atlaz olur [29],
Ectiini bicersîn, ettiini bulursîn. [30]
GATA, MĂI, N-AUZI? CĂ SE TERMINĂ ORA!
Io zic că-i haioşică şi-aia cu
dacă o iau se strică dacă o las mi-e frică
că vine altul şi mi-o ridică (parcă e rap!)
mie mi-a rămas în cap o poezie care povestea
(pe bune!)
despre viaţa lumii şi-a mea:
A lumii cântu cu jale cumplită viiaţa,
Cu griji şi primejdii cum iaste şi aţa:
Prea supţire şi-n scurtă vreme trăitoare.
O, lume hicleană, lume înşelătoare!
Trec zilele ca umbra, ca umbra de vară,
Cele ce trec nu mai vin, nici să-ntorcu iară.
Trece veacul desfrânatu, trec ani cu roată.
Fug vremile ca umbra şi nici o poartă
A le opri nu poate.
HAI, CĂ S-A TERMINAT ORA...
Toate-s departe, departe...
Le-am dat drumul. Am închis uşa după ei. M-am aşezat pe o bancă. Am scos un covrig şi m-am uitat pe geam. În dreptul ferestrei de la etajul unu a trecut o pungă. Bineînţeles că m-am gîndit la Ricky Fitts, ăla din American Beauty, care a filmat o pungă şi-n film nu mai ştiu ce spunea despre ea, că...parcă dansează pentru el, că parcă e dumnezeu în spatele ei, că astfel de lucruri îl fac să scape de frică pentru totdeauna. Prostii. (Prostii?) Mai aveam cinci minute. Mintea refuza să se reprogrameze pentru H.P.B. Gura nu mai vroia să vorbească. Nici creierul nu mai vroia să se navigheze prin el (însuşi). Nici eu nu mai vroiam altceva decît să plec pe Lipscani, să privesc la obiectele vechi...
Să zic mai bine-un limerick
cu acel om din România
căruia nu îi plăcea poezia
i-am dat un fir pe care să ajungă la Mr. Lear.
acel om din România...
Sau cu acea fată care leşina la lirik pînă a dat de Mr. Limerick...
mi tot veneau aşaa
Noroc c-aveam să văd o faţă zîmbitoare
exact în faţa mea...
"Ah ce bucurie e-ntr-o poezie
ca o melodie
care-o cînţi cu drag" [31]
galeria: BIS! BIS!
"Ah ce bucurie e-ntr-o poezie
ca o melodie
care-o cînţi cu drag"!
Note:
 [1]: BooKube, faţa 5 (înapoi)
 [2]: N-ai văzut Omul din lună al lui Forman? Păi, să-l vezi! (P.M. & Cinefilos).
A nu se confunda cu Bob Kaufman - şi el un tip mişto, beatnic, improvizator, jazzonistsurrealist. (P.O.) (înapoi)
 [3]: Zenobia, Pseudokinegetikos, Vizuina luminată, Didactica nova...(înapoi)
 [4]: Ferdydurke de Witold Gombrowicz. (înapoi)
 [5]: În care "aristo" înseamnă - pentru a nu se crea confuzii - cel mai bun! (P.M)
Da' cre' că vrea să spună şi că să fii fan al lui Aristofan (că Aristofan era tare deştept, dezinhibat, nu-i era frică şi nici ruşine să ia în răspăr pe oricine. Cre' că la asta se referă. (Hermeneuţilă) (înapoi)
 [6]: Din Şarada poeziei (Arta poetică). (înapoi)
 [7]: Din Ezra Pound. (înapoi)
 [8]: David Lynch. (C.) (înapoi)
 [9]: Acesta-i un film de unu' Tom. Big experimentalist! (înapoi)
 [10]: Personaj din desenele animate PowerPuff Girls. (Cartoonfilos) (înapoi)
 [11]: Personaj naşpa, un fel mogwai, de gremlin, din volumul lui Aloysius Bertrand, Gaspard de la Nuit. (înapoi)
 [12]: Pink Floyd, The Wall. (înapoi)
 [13]: Şi Profy îmi strigă din off, din cap: "Of, ce-ai cu mine? Tind să mă descurc destul de bine şi, uneori, chiar îmi place să vorbesc, studenţii sunt super adesea, de ce te faci că n-ar fi bileţelele haioase, lucrările lor, «ready-made»-urile, you know, acela în care, în jurul unei acadele, studentul Mihai a construit micul monument al literaturii romăne contemp., de ce te faci că uiţii cutiile lui Gruia (care nu ştie despre cutiile lui Cornell!) şi-apoi a lot of things de pe la cursuri opţionale... Aşa că, naratoareo, dă-mi pace matale!". (S.P.) (înapoi)
 [14]: Ştiţi, din filmul ăla cu Sylvester Stallone. (C.) (înapoi)
 [15]: Cao Xueqin, Visul din pavilionul roşu. (E.) (înapoi)
 [16]: "Prin munca mea ştiinţifică, am reuşit să pun treptat pe un teren solid fanteziile mele şi conţinuturile inconştientului. Totuşi cuvîntul şi hîrtia nu mi se păreau suficient de reale [...] Astfel s-a înălţat, în 1923, prima casă rotundă. Cînd a fost terminată, am constatat că devenise un veritabil turn de locuit [...] Am renunţat la electricitate şi fac eu însumi focul în cămin şi sobă. Seara aprind vechile lămpi. Nu există nici apă curentă, trebuie să pompez singur apa. eu sparg lemnele şi tot eu gătesc mîncarea." (C.G. Jung) (înapoi)
 [17]: Şi-al lui Pinochio! (Prof. Ardelean) (înapoi)
 [18]: După versurile unei poezii a lui Romulus Bucur: "Văzut de departe/ văzut de sus/ omul părea că e în plus". (înapoi)
 [19]: Spusă de Ada Milea şi Dorina Chiriac într-o maşină în drum spre Montpellier... Le ştiţi, nu? Că actorii şi cîntăreţii îs mai cunoscuţi ca poeţii... (înapoi)
 [20]: "Îmi amintesc" (în dialect). (înapoi)
 [21]: Înseamnă, în mintea mea, bucurie. E şi un volum de Giuseppe Ungaretti care se cheamă aşa. (înapoi)
 [22]: To see... Tot Emily. (înapoi)
 [23]: Fac aici o trimitere clară, ştie ea care Marie, aia care detestă orice poezie! (înapoi)
 [24]: Nu e vorba despre Dolce & Gabanna, ci de Deleuze şi Guattari! (înapoi)
 [25]: Prin "cul-tură" se înţelege aici tot ce-i serios şi susceptibil de a-ţi pica la un examen în care nu poţi să spui mai nimic cu propriul tău cap.
Vezi şi franţuzescul "cul"! (Francofilos) (înapoi)
 [26]: "Cărturarii japonezi au zăbovit îndelung asupra acestor silabe ciudate şi au oferit multe explicaţii. Înţelesul lor, dacă există vreunul, e mai puţin însemnat decit ritmul vioi care evocă atmosfera din cartierul Sonezaki". (Cronicuş) (înapoi)
 [27]: Din Ezra Pound. (înapoi)
 [28]: Inframince/infrathin, cum ar zice Marcel Duchamp. (Dadafilos) (înapoi)
 [29]: Din frunza de dud atlas se face. (Proverburi turceşte cu româneşte) (înapoi)
 [30]: Ceea ce semeni seceri, ceea ce faci găseşti. (înapoi)
 [31]: Voce: Ada Milea şi Dorina Chiriac. Cine nu le ştie? (P.M.) (înapoi)