Apoi am descoperit trenul, curat, confortabil, punctual și bine răcit de aerul condiționat, și am început să călătorim. La Acireale, Siracuza și Taormina. Oh, Taormina! Cel mai frumos loc de pe pământ! Cu străduțele ei înguste și abrupte, cu ghivecele de ceramică colorată, cu granita de cafea, cu panorama asupra golfului, și mai ales cu minunăția de amfiteatru grecesc, spectaculos și atât de bine conservat.
Acolo în amfiteatru, stând la umbra unui smochin pe gradena cea mai de sus, povestind cu fiul meu adolescent despre istorie și despre felul în care ne-ar plăcea să-și amintească oamenii de noi, am început să mă simt bine în Sicilia. Atât de bine, încât am vrut să-mi împărtășesc bucuria. Cu niște cărți poștale pe care le-am scris sprijinită de piatra fierbinte, încercând să le transmit prietenilor mei și Mamei cât de greșită mi-a fost prima impresie și ce loc minunat am descoperit. Cu Etna întunecată și fumegând în dreapta și cu marea nesfârșită și cu golful unduitor în față și în stânga.
Am pus vederile într-o cutie poștală ruginită și aplecată într-o rână, pe care am găsit-o cu greu, solicitând informații de la localnici și urcând pe mai multe străduțe întortocheate, de unde panorama era și mai spectaculoasă.
Ne-am întors acasă, dar vederile trimise nu ne-au urmat. A trecut iulie, a trecut august, a trecut și septembrie, iar la începutul acestei săptămâni, adică pe 3 octombrie, prietena mea îmi trimite un mesaj pe Facebook: a sosiiiiiit! Cartea poștală trimisă la început de vară din Sicilia!
Desigur, povestea mea nu este la fel de spectaculoasă ca cea despre un mesaj închis într-o sticlă și care a călătorit peste Atlantic și prin epoci istorice, dar tot m-a încântat. Ce se întâmplase cu vederile? Stătuseră uitate pe fundul cutiei ruginite până când un poștaș mai destoinic a scormonit prin ea? Au călătorit prin alte țări din greșeală până să ajungă la destinație? Au fost aruncate de colo-colo până cuiva i s-a făcut milă și le-a dus la destinatari? Cert este că serviciile poștale întârziate, atunci când nu-ți rătăcesc documente importante sau colete pe care le-ai plătit și de care ai nevoie, izbutesc să-ți facă surprize teribil de plăcute.
Acum că la Cluj e toamnă tare și e frig, mă uit la hamacul din balcon. Nu l-am strâns până acum, pentru că mai sper să-l folosesc într-o după-amiază cu soare călduț de octombrie. Nu l-am strâns pentru că mi se pare că frigul a venit prea repede. Nu l-am strâns, pentru că aș mai avea nevoie de câteva zile calme și calde de vară. Nu l-am strâns deși îl bate vântul și l-a udat ploaia de mai multe ori.
Și totuși astăzi o să-l bag înapoi în dulap, pentru că toată căldura Siciliei, pietrele ei fierbinți și călătoria noastră mi-au revenit în minte și mă ajută să mă lipsesc de el până vara viitoare. Cât despre cărțile poștale, constat că ele aduc bucurie nu doar destinatarului, ci și expeditorului.