Intro
În perioada septembrie - octombrie 2022, atelierele de autocunoaștere prin scris Mă văd. Mă descriu. Mă aflu. au fost organizate simultan în trei școli bucureștene: Colegiul Național "Grigore Moisil", Liceu Teoretic Bilingv "Miguel de Cervantes" și Liceul Tehnic "Carol I".Un grup de 20 de elevi din clasele a X-a și a XI-a au putut să abordeze trei tipuri distincte de scriere:
scrierea creativă (creative writing),
scrierea dramatică și
scenaristica.
Copiii au experimentat, atât prin teorie, cât și prin lucru practic, modul în care cuvântul scris poate genera forme diverse de conținut - fie el literatură, monolog sau scenariu de film. Tinerii autori au fost încurajați să descopere și să exploreze propriile trăiri, gânduri și experiențe pe care, mai apoi, le-au transpus pe hârtie, în formele caracteristice fiecărui tip de scriitură în parte.
LiterNet.ro găzduiește o selecție de texte din portofoliul fiecărui adolescent care a participat la ateliere.
Diana Cazacu (16 ani)
Autobiografia în 50 de cuvinte și-o minciună
Mă numesc Diana, am 16 ani și sunt o persoană impulsivă și charismatică. Așa mi se zice și consider că așa este. Țin foarte mult la prietenii mei și mă deschid foarte ușor, neavând neapărat un filtru. Îmi place să primesc atenție și țin la părerile oamenilor din jurul meu, chiar dacă nu suntem apropiați.
Super puterea
E dimineață. Deschid ochii, mă uit la ceas și văd că este ora 10:00, într-o zi din cursul săptămânii. Mă dau jos din pat și realizez că nu am pregătit nicio temă pentru orele de azi. Încep să îmi scriu temele în grabă, iar apoi mă pregătesc să plec.
Când ies din scara blocului, văd un copac care strălucește, din care cad frunze aurii. Mă sperii, dar după aceea, îmi dau seama că am văzut ceva asemănător în visul pe care l-am avut cu o noapte în urmă. Da! Asta e super puterea mea. Îmi pot transpune visele în viața reală și pot schimba firul acțiunii cum doresc! Pornesc spre stația de autobuz dorind să văd cum arată lumea din jurul meu. Apoi, deodată, aud un răget puternic de deasupra mea. Speriată, mă uit în sus și văd o familie de dragoni mov cu solzi argintii care trec liniștiți deasupra orașului, ca un stol de păsări. Mă uit în jur, dar observ că nimeni nu are nicio reacție legată de dragonii care fac foarte multă gălăgie. Super puterea mea intră în acțiune, dar, aparent, nu o pot controla absolut deloc. Mă uit în jur și îmi dau seama că fac contact vizual cu o femeie-ciclop. Curând, observ că toată lumea de pe stradă are o trăsătură nemaivăzută în viața reală: șapte ochi, trei picioare, șase mâini și așa mai departe. Din senin, în fața mea, apare o caleașcă trasă de doi grifoni care are o plăcuță cu numărul 137 în față. Mă urc în ea și, după două secunde, ajung la liceu. La poarta liceului, stă o bătrână care arată ca un om normal, fără trăsături deosebite. Mă oprește și începe să îmi dea mai multe detalii despre super puterea mea. Aceasta îmi vorbește despre singurul mod în care pot scăpa de propria putere, care în curând o să îmi dea dureri de cap. Repetă de nenumărate ori "Trezește-te!". Încep să fug de ea și realizez că aș renunța la puterea mea doar pentru a scăpa de toate aceste situații bizare. Ajung în clasă și văd că toți colegii mei au o trăsătură ciudată. Începe ora de istorie, iar eu îmi pun capul pe bancă, fiind copleșită de o oboseală cruntă.
Pe parcursul zilei, nu se mai întâmplă lucruri stranii. Ajung înapoi acasă, la fel de obosită ca atunci când am plecat. Mă simt ca și cum m-ar fi călcat un tren. Mă schimb în pijamale și mă bag la somn. Urmează să visez că mi-am pierdut puterile, iar apoi să mă trezesc cu adevărat fără ele.