Mă revolt / Scurtmetraj

În perioada septembrie - octombrie 2022, atelierele de autocunoaștere prin scris Mă văd. Mă descriu. Mă aflu. au fost organizate simultan în trei școli bucureștene: Colegiul Național "Grigore Moisil", Liceu Teoretic Bilingv "Miguel de Cervantes" și Liceul Tehnic "Carol I".
 
 Un grup de 20 de elevi din clasele a X-a și a XI-a au putut să abordeze trei tipuri distincte de scriere:
scrierea creativă (creative writing),
scrierea dramatică și
scenaristica.

Copiii au experimentat, atât prin teorie, cât și prin lucru practic, modul în care cuvântul scris poate genera forme diverse de conținut - fie el literatură, monolog sau scenariu de film. Tinerii autori au fost încurajați să descopere și să exploreze propriile trăiri, gânduri și experiențe pe care, mai apoi, le-au transpus pe hârtie, în formele caracteristice fiecărui tip de scriitură în parte.

LiterNet.ro găzduiește o selecție de texte din portofoliul fiecărui adolescent care a participat la ateliere.


Mă numesc Maria și pot spune că sunt o persoană expresivă. De ce? Ei bine, tot ce am realizat în acești 15 ani de viață este faptul că-mi expun dramele și frustrările legate de dragoste prin poezii și că mă descarc prin handbal. Foarte banal dacă mă întrebați pe mine...


Șoc. Definiție: tulburare generală, bruscă și violentă, a funcțiilor organismului, care se manifestă printr-un dezechilibru fizic și psihic. Cel puțin așa scrie în DEX. În realitate, cred că implică mult mai multe trăiri decât v-ați aștepta.

Pentru început, aș vrea să vă spun că eu am avut un prieten foarte, foarte bun. Aveam încredere totală în el, îi spuneam toate problemele și dramele mele, iar el mereu, dar mereu, era acolo pentru mine. Însă, totul s-a schimbat într-o zi. De ce? Pai, să vă povestesc.

Ne decisesem să ne vedem într-o joi după-amiază, înainte de a relua cursurile, deoarece știam că odată ce vom reîncepe liceul nu vom mai avea suficient timp pentru a face asta. Totul decurgea bine, până când s-a oprit din vorbit, m-a privit drept în ochi, mi-a spus că nu mai poate ascunde nimic față de mine și că este conștient de faptul că lucrurile se vor schimba între noi după această conversație. Însă nu s-au schimbat în bine. Și da, dacă vă gândiți că mi-a spus că s-a atașat de mine mai mult decât trebuia și că nu mă mai poate vedea drept o simplă prietenă, atunci da, aveți dreptate. Șoc, nu-i așa? Vă dați seama că în momentul respectiv am simțit cum îmi pică cerul în cap, picioarele mele deveniseră gelatinoase, respirația mea s-a oprit pentru o secundă, creierul meu a decis să nu mai funcționeze și toate, dar toate stările de pe lumea acesta s-au decis să mă viziteze fix în acel moment. Mă privea insistent, cu ochii lui albaștri, care parcă mă hipnotizau și parcă mă trăgeau de limbă pentru a-i spune ceva. Totuși, aveam o reținere. Răspunsul era clar unul negativ, dar ce puteam să-i zic? Adică, serios, el la ce s-ar fi așteptat? Prieteni de 4 ani de zile și totuși nu mă așteptam la asta din partea lui. De ce? În momentul în care noi am decis să fim prieteni, am făcut un pact: indiferent de situație, de moment, de factorii externi sau interni, nu ne vom exprima acest tip de sentimente. Mă simțeam trădată, cu adevărat trădată. El știa foarte clar ce înseamnă prietenia respectivă pentru mine. Palmele începuseră să-mi transpire, simțeam cum mă sufoc și aerul devenea din ce în ce mai cald și mai greoi. Sentimentul nu era reciproc, trebuia să găsesc un mod politicos de a-i spune în așa fel încât să nu-l rănesc. Nu puteam înțelege de ce se ajunsese în situația respectivă, nu știam cum să reacționez, tot felul de întrebări mă acaparau. Oare e vina mea că s-a ajuns aici? Oare el a interpretat greșit? Oare o să mai fie la fel? El s-a gândit la consecințe? S-a pus măcar o dată în locul meu? Cum ar fi fost dacă eram eu în locul lui? Și poate vă gândiți că sunt eu cea care dramatizează prea mult sau că sunt orgolioasă, că puteam să-i răspund și fără să mă consum atât de mult, dar nu este chiar așa, eu chiar țineam la el și nu voiam să-l rănesc. Eram perfect conștientă că l-am pierdut, că nu mai există cale de întoarcere. Chiar așa a și fost.

Am discutat situația, chiar am încercat să o rezolvăm împreună. I-am spus că nu pot să îl văd într-un mod diferit. Era clar dezamăgit și frustrat, poate chiar mai afectat decât mine... Relația s-a răcit treptat, treptat până când nu a mai existat deloc. Până la urmă, totul are și un sfârșit, doar că al meu nu a fost unul fericit. Cât despre mine și el, în prezent, suntem doi necunoscuți care sper că se vor regăsi într-o viață viitoare.


Enrika (6) este o fată brunetă, cu ochii mari, luminoși și verzui, cu fața rotundă și nasul mic. Este o fire curioasă și foarte deșteaptă. Se mută cu părinții ei într-o locuință nouă, situată într-un oraș mare și aglomerat. Casa este un penthouse uriaș, în care povestea ei ia viață. Enrika descoperă un album plin cu fotografii și notițe, ce par a fi ale unui savant. Omul de științe lucra la un nou proiect, intitulat "Eki". Fetița observă mici incubatoare desenate lângă o creatură pufoasă și rotundă, cu dinți micuți și ascuțiți. Cu firea ei ludică, Enrika cotrobăie prin toată casă, ajungând în liftul ce face corespondența cu pubela de gunoi. Coboară cu acesta și cercetează zona. Observă o pubelă diferită și se apropie de ea. În partea dreaptă, într-un colț, este un ecran micuț cu câteva cifre inscripționate. Pentru o secundă, Enrika îngheață și o imagine din jurnalul savantului îi apare în față. Este vorba de câteva numere notate fără nicio explicație la mijlocul albumului. Fetița introduce PIN-ul și, dintr-o dată, două uși apar pe fațada pubelei. Apasă pe un buton mov fosforescent și acestea se deschid. Înaintează către încăperea misterioasă și rămâne profund uimită de lucrurile care se află în laborator. Enrika descoperă creația savantului - "Eki''. Acesta aleargă și devastează tot locul. Cei doi își intersectează privirile și ajung să fie cei mai buni prieteni.


1.EXT. ÎN FAȚA BLOCULUI. ZI
ENRIKA (6) este o fetiță de talie mică, slăbuță, cu capul rotund și nasul micuț, brunetă și cu ochii mari, luminoși și verzi. Stă împreuna cu părinții săi în fața intrării unui bloc imens, cu niște cutii în brațe. Aceștia își mută domiciliul într-un penthouse uriaș, situat într-un oraș mare și aglomerat.

2. INT. ÎN SUFRAGERIA PENTHOUSE-ULUI. ZI
ENRIKA intră uimită în noua ei locuință și se uită fascinată prin încăpere.

3.INT. PĂRINȚII ȘI FETIȚA PE SCĂRI. ZI
Părinții o conduc pe ENRIKA către noua ei cameră, urcând scările spre etajul penthouse-ului.

4. INT. CAMERA ENRIKĂI. ZI
Fetiței îi este prezentată camera sa, care este situată la capătul unui hol lung cu mochetă roșie pe jos. Aceasta lasă cutiile pe podea și începe să cerceteze încăperea. Găsește un jurnal plin cu fotografii și inscripționări ale unui proiect intitulat "Eki". Notițele sunt însoțite de formule, explicații științifice și desene. ENRIKA suspectează că jurnalul i-ar aparține unui savant. Răsfoiește paginile caietului și observă desene cu incubatoare și schelete ale unor animale micuțe.

5. INT. SCĂRI. ZI
ENRIKA coboară rapid scările către sufragerie.

6. INT. SUFRAGERIE. ZI
Fetița ajunge în sufragerie și cotrobăie prin toată camera, până când observă o ușă micuță. Se apropie, o deschide gentil și observă că este un lift destinat gunoiului menajer.

7. INT. LIFT NOAPTE
Se urcă în el și apasă pe butonul de coborâre. Liftul se oprește, iar ea coboară.

8. EXT. SPATELE BLOCULUI. ZI
ENRIKA ajunge în spatele blocului, lângă pubelele de gunoi. Analizează locul și zărește o pubelă diferită, de care se apropie ușor. O examinează și observă, în partea din dreapta sus, o plăcuță metalică inscripționată cu cifre. Pentru un moment îngheață. O amintire îi apare pe retina ochiului, cu niște numere scrise la mijlocul jurnalului găsit în camera sa. Se lungește să ajungă la plăcuța metalică și introduce cifrele pe care le vede. Un bec rotund și mov fosforescent, pe care îl apasă, se aprinde și două uși se deschid. Fetița se uită nedumerită către pubela în care apare un laborator.

9. INT. LABORATOR. ZI
ENRIKA pătrunde ușor în încăpere și observă cum o creatură mică și pufoasă aleargă și dărâmă tot prin laborator. Creatura are ochii mari și bulbucați, de culoare albastru deschis, blănița vărgată, verde neon și mov. Este rotundă, mică și are piciorușe minuscule, abia observabile de blană. Cei doi își intersectează privirile și se opresc în loc. Fetița realizează ca animăluțul este cel pe care îl știe din jurnalul savantului - EKI. Se apropie ușor unul de celălalt, iar EKI fuge speriat și se ascunde sub un dulap alb. ENRIKA fuge și ea după el, se apleacă să-l poată vedea sub dulap și se așază în dreptul lui. Așteaptă momente bune până când acesta își face curaj și iese. Fetița zâmbește și se apropie să-l mângâie. EKI se ferește, iar ENRIKA se întristează. Îi întinde un biscuit, iar ghemotocul de blană se apropie ușor, miroase, iar apoi ia biscuitul și face 3 pași în spate. Înfulecă recompensa și își linge boticul. ENRIKA scoate încă un biscuit din buzunar și îl întinde către vietatea cea nouă. Aceasta se apropie ușor, ia biscuitul, dar nu se mai îndepărtează de fetiță.