Intro
În perioada septembrie - octombrie 2022, atelierele de autocunoaștere prin scris Mă văd. Mă descriu. Mă aflu. au fost organizate simultan în trei școli bucureștene: Colegiul Național "Grigore Moisil", Liceu Teoretic Bilingv "Miguel de Cervantes" și Liceul Tehnic "Carol I".Un grup de 20 de elevi din clasele a X-a și a XI-a au putut să abordeze trei tipuri distincte de scriere:
scrierea creativă (creative writing),
scrierea dramatică și
scenaristica.
Copiii au experimentat, atât prin teorie, cât și prin lucru practic, modul în care cuvântul scris poate genera forme diverse de conținut - fie el literatură, monolog sau scenariu de film. Tinerii autori au fost încurajați să descopere și să exploreze propriile trăiri, gânduri și experiențe pe care, mai apoi, le-au transpus pe hârtie, în formele caracteristice fiecărui tip de scriitură în parte.
LiterNet.ro găzduiește o selecție de texte din portofoliul fiecărui adolescent care a participat la ateliere.
Diana Dincă (16 ani)
Autobiografia în 50 de cuvinte și-o minciună
Mă numesc Diana, am 16 ani și îmi place să citesc. Vreau să absorb cât mai multa informație de pretutindeni, deoarece sunt foarte atentă la tot ce mă înconjoară. Îmi doresc să mă simt fericită și mulțumită de mine tot timpul. Iubesc animalele, în special pisicile, însă nu am niciun animăluț de companie.
Super puterea
E dimineață. Deschid ochii, mă uit la ceas. E ora 12:00. Mă dau jos din pat și realizez că am dormit mult prea mult. Trebuie să mă grăbesc către liceu.
Tramvaiul s-a mișcat greu și am întârziat. Ajung în clasă pe la jumătatea orei de latină. Intru și îmi salut profesoara. "Bonjour!''. Fir-ar, am uitat să-mi iau pastilele! Nu se poate așa ceva.
Profesoara râde și îmi spune să mă așez. Ce noroc! Merg la locul meu, îi fac cu mâna colegei mele de bancă, însă evit să rostesc vreun cuvânt și îmi scot caietul de latină. Mii de gânduri în toate limbile îmi trec prin minte. Cu 5 ani în urmă, m-am trezit într-o dimineață vorbind ungară, suedeză și spaniolă, toate combinate. Ulterior, s-a dovedit că am dezvoltat o rară abilitate care mă face să vorbesc o multitudine de limbi. Da! Asta e super puterea mea. Prima dată nu suna atât de rău, însă această super putere mă face să vorbesc incoerent sau cu diferite accente, să amestec cuvinte sau să dau răspunsuri în limbi de care nu a auzit mai nimeni, la fel cum s-a întâmplat și când am intrat în clasă.
"Diana, poți te rog să ne spui tema?'' o aud pe profesoară zicând. Înghit în sec. Îmi ridic mâna spre telefon cu gândul de a verifica tema postată pe platformă. Am fost mult prea cu capul în nori ca să o fi făcut. Aveam de tradus un text din română în latină. Deodată, super puterea mea intră în acțiune și îi traduc profesoarei textul de parcă m-aș fi născut pe vremea lui Cicero, eu, o neștiutoare de latină transformată apoi într-o adevărată poliglotă. Bellissimo! Abilitatea mea mi-a adus o notă minunată, lucru pe care nu l-aș fi intuit vreodată. Mă uit în jur și îmi dau seama că trebuie să încerc să nu mai vorbesc astăzi. Dacă ar fi să renunț la super puterea mea, aș face-o doar pentru a nu mai trebui să îmi iau pastilele cu gust oribil. Însă uneori se dovedește a fi destul de folositoare.
Ajung înapoi acasă. Mă simt obosită, vreau să dorm ca să mă trezesc devreme mâine. Nu mai am de gând să ajung târziu la liceu și nici să uit de pastilele mele.