Scrisoare pentru mine / Scurtmetraj

În perioada septembrie - octombrie 2022, atelierele de autocunoaștere prin scris Mă văd. Mă descriu. Mă aflu. au fost organizate simultan în trei școli bucureștene: Colegiul Național "Grigore Moisil", Liceu Teoretic Bilingv "Miguel de Cervantes" și Liceul Tehnic "Carol I".
 
 Un grup de 20 de elevi din clasele a X-a și a XI-a au putut să abordeze trei tipuri distincte de scriere:
scrierea creativă (creative writing),
scrierea dramatică și
scenaristica.

Copiii au experimentat, atât prin teorie, cât și prin lucru practic, modul în care cuvântul scris poate genera forme diverse de conținut - fie el literatură, monolog sau scenariu de film. Tinerii autori au fost încurajați să descopere și să exploreze propriile trăiri, gânduri și experiențe pe care, mai apoi, le-au transpus pe hârtie, în formele caracteristice fiecărui tip de scriitură în parte.

LiterNet.ro găzduiește o selecție de texte din portofoliul fiecărui adolescent care a participat la ateliere.


Locuiesc de 16 ani cu mine și încă nu mă cunosc suficient. Numele meu este Delia. Mă consider destul de atipică, simt cumva că am un suflet bătrân. Îmi plac lucrurile vechi, teatrul, îmi cumpăr cărțile de la anticariat și tânjesc după vremurile trecute. Sunt creativă, relaxată, rece față de persoanele noi, ambițioasă, impulsivă. Sunt un haos.


Dragă Delia de la 13 ani,

Înainte să citești toate aceste rânduri, vreau să te rog să ai încredere în mine. Știu că ai atât de multe frici care te trag la fundul acestui ocean învolburat și adânc al propriului subconștient, dar să știi că va fi bine, multe probleme vor fi rezolvate, trebuie doar să ai răbdare. Ești nesigură din atâtea puncte de vedere că nici nu știu cum să rezum trei ani în câteva rânduri. Îți e teamă din cauza faptului că vei rămâne singură, este pandemie, carantina bate la ușă, iar tu intri în clasa a 7-a. Totul pare greu și aș fi ipocrită dacă aș spune că nu este. Îți e frică de examen, de intrarea la liceu. Este firesc. Carantina durează trei luni. La început, te simți frustrată, nervoasă și anxioasă pentru faptul că viața îți este întreruptă. După două săptămâni te acomodezi, urmează o perioadă de școală în regim online, totodată și o perioadă de redescoperire și de cunoaștere. De abia aștepți să se termine totul, să poți ieși, dar atunci când va fi gata îți va fi greu să te acomodezi cu viața normală. Restricțiile te îndepărtează de toți, iar tu ești schimbată. Rupi relația toxică de prietenie în care te afli și lași toată viața de dinainte în urmă.

Te reconcentrezi pe școală, trece vara și, în ciuda singurătății resimțite, închegi mai bine o relație de prietenie ce se desfășoară doar în cadrul școlii. Te apuci să înveți intens la matematică și te pregătești de examen, te simți presată de timp când ajungi la meditații și, cu fiecare oră petrecută acolo, îți dai seama cât de multe goluri ai acumulat. Te străduiești, plângi, vrei să renunți, o iei de la capăt cu ajutorul profesorului căruia încă îi ești recunoscătoare. Vine examenul, ești speriată din cauza rezultatului obținut la simulare. Treci fără teamă de prima proba, cea la limba română, dar când vine vorba de matematică, ești la un pas să repeți greșeala. Intri în sală, te așezi în bancă și aștepți să primești subiectul. Te uiți peste el, apoi la ceas, îl răsfoiești și simți cum încep din nou să îți transpire palmele. Respiri greu și ai impresia că toate cunoștințele se amestecă, intră una peste alta, se transformă într-o ciorbă, apoi se evaporă. Te calmezi brusc, mintea ți se limpezește și te apuci să rezolvi. Peste câteva zile, se afișează rezultatele. Le vezi, dai refresh crezând că este o greșeală. Realizezi că nu este. Ți se încălzește tot corpul și lacrimile ți se rostogolesc din ochi prelingându-se pe obraji. Decizi că vrei să faci contestație la matematică. Știi cât ai muncit și ce ai scris, este prima oară când chiar ai încredere in tine. Peste alte doua zile, vin rezultatele, mărite cu șaizeci de sutimi. Plângi de fericire și țopăi prin casă. Derulez aici o lună și îți spun că intri la liceu, la profilul matematică-informatică. Pregătește-te, un nou capitol începe, un capitol cu de toate.

Prima zi de liceu nu decurge cum îți imaginezi. Încerci să intri în vorbă cu cele câteva fete din clasă, dar îți e greu. Următoarele săptămâni sunt aproape insuportabile, nu te adaptezi și începi să crezi că problema este la tine. Asta îți dorești pentru următorii patru ani? Trece primul semestru, cu greu, dar trece, nu creezi nicio legătură. Niște ziduri imense par că se ridică între tine și restul oamenilor. Îți încolțește în minte gândul transferului la altă clasă, dacă nu chiar la alt liceu. Oriunde poate fi mai bine decât aici. Toate zilele sunt la fel, cu frică și anxietate socială accentuată de colectiv și de profesori.

Rănile îți sunt pansate de teatru. Mergi aproape săptămânal la spectacole, fiind unicul tău refugiu. Îți dai în sfârșit seama ce vrei să faci cu adevărat și realizezi că locul tău de înflorire nu este aici. Începi să cauți alte licee.

În curând, legi o prietenie care ți-a deschis multe uși - uși care ți-au schimbat viața complet. Reușești să te transferi. Te apuci de voluntariat și descoperi o cu totul altă lume. Legi noi prietenii, te simți fericită, ești împlinită. Te bucuri de moment și atât. Îți scriu toate astea din mașină, vin din Sibiu, locul de care te simți cel mai atașată acum, după trei zile ireal de frumoase petrecute împreună cu una dintre cele mai bune persoane pe care le-ai cunoscut vreodată. O persoană care te acceptă, o prietenă de nădejde, pe care te poți baza. De abia aștept să o cunoști. Este incredibil cum se pot schimba atâtea, cum viața se așază de la sine și cum oamenii vin la timpul potrivit. Ești puternică, mai puternică decât crezi, ești încrezătoare, ești frumoasă și imperfectă. Ești tu, cu zile rele și zile bune, iar oamenii pe care îi ai acum în jurul tău sunt tot ce ai nevoie. Ești fanul tău și, totodată, dușmanul tău, dar este bine așa. Lupți pentru visul tău. Luptă, nu te lăsa. De abia aștept să descoperi tot ce îți pregătește universul. Vei trece peste toate provocările, te asigur.

Acum te las, este târziu, iar mie îmi este foarte somn. Mâine am școală. Poate îți voi mai scrie într-o zi... Dacă ai nevoie de o prietenă sau de cineva care să te asculte, sunt aici. Mă poți căuta oricând. Înoată, luptă-te cu valurile și curenții oceanului și găsește-mă! Merită să vezi lumina razelor soarelui ce te așteaptă acum, chiar și pentru câteva momente.

Cu iubire, admirație și respect,
Delia


În România anilor '80, Sevastița Corvin (35), o femeie născută la mărginimea Sibiului, comite o crimă. Urmărită fiind, pleacă în Capitală și ajunge să lucreze pentru Securitate. Creează o legătură cu Avram Zărnescu (40), caută o soluție inovatoare împotriva sistemului, dar urmele îi sunt găsite și este nevoită să părăsească țara pentru o perioadă.


1. INT. SUFRAGERIE CASĂ SEVASTIȚA. ZI
SEVASTIȚA intră agitată în sufragerie. Scoate o țigară dintr-o tabacheră din servantă, o aprinde, trage puțin draperia și se uită pe fereastră pentru câteva minute, timp în care trage câteva fumuri. Pleacă de lângă fereastră și merge către fotoliu. Ridică receptorul telefonului fix aflat pe masa de cafea de lângă fotoliu și formează un număr notat pe o bucată de hârtie pe care o scoate din buzunar.
 

(pune receptorul la loc, bate iar cu degetele în masă, stinge țigara în scrumiera de sticlă aflată lângă telefon, apoi întrerupe bătaia cu o bătaie a palmei în masă, se ridică de pe fotoliu și merge spre ușă)
 
2. INT. HOL CASĂ. ZI
SEVASTIȚA își ia paltonul, își pune fularul, mănușile, stinge lumina și iese pe ușa apartamentului.

3. INT. SCARĂ BLOC. ZI
SEVASTIȚA coboară scările în pas grăbit. Iese din scară.

4. EXT. STRADĂ. ZI
SEVASTIȚA se oprește lângă bloc, își aprinde o țigară, apoi pornește din nou. Ajunge în stația de tramvai. Surprinde o discuție dintre două persoane în vârstă legată de lipsa căldurii și împuținarea mâncării. Între timp vine autobuzul. Stinge țigara și se urcă în tramvai.

5. INT/EXT. TRAMVAI. ZI
SEVASTIȚA se uită pe fereastra aburită a tramvaiului cu privirea pierdută. Peste câteva minute, taxatoarea se aproprie. Scoate două monede de cincizeci de bani și i le dă. Femeia le ia și pleacă mai departe.

6. INT. CASA CAPȘA. ZI
SEVASTIȚA intră mergând cu pași mari și apăsați. Merge în colțul stâng din spatele încăperii, se așază la masa alături de AVRAM ZĂRNESCU.
 

(vine un ospătar)

(pleacă)

(plânge)
(Avram se încruntă)
 

(ospătarul aduce cafelele)

(ospătarul pleacă)